Cezar Ivănescu, transmodernul – 80 de ani

Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august 1941, în Bârlad, județul Vaslui, a fost poet, dramaturg, scriitor și director de editură. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii ’80 cenaclul „Numele poetului”, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni, Ioana Bălan, etc. Cezar Ivănescu își face debutul poetic în revista „Flacăra Iașului” in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa „Mică dramă”, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești. În anul 1968 îi apare volumul de debut „Rod”, care este încununat cu Marele Premiu al Festivalului Național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi. Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești.

În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată „La Baaad”. A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, François Villon, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul ”Cîntecul amintirii” (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, „Călătorie la capătul nopții”, în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade, „De la Zalmoxis la Genghis-han”.

La data de 14.06.2018 i se conferă post-mortem „Titlul de Excelență în domeniul literar”.