Amintiri despre Alexandru Surdu
– 5 ani de la moartea filosofului Alexandru Surdu (11 decembrie 2020),
membru titular al Academiei Române
– Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă –
Academicianul Alexandru Surdu, fost vicepreședinte al Academiei Române, s-a născut pe 24 februarie 1938 la Brașov. În perioada 1952-1955 a fost elev al Liceului „Andrei Șaguna“. Între 1958-1963 urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București. După absolvire, este repartizat la Institutul de Filosofie al Academiei Române. Începând cu anul 1964 a fost cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române.
În anul 1971 publică teza de doctorat „Logică clasică și logică matematică”, pe care o va susține abia în 1976. În 1975 obține premiul „Vasile Conta“ al Academiei Române. Între anii 1979 și 1982 lucrează ca cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. În 1982, a fost repartizat ca bibliotecar la Biblioteca Facultății de Medicină Veterinară a Institutului Agronomic. Între 1984 și 1988 lucrează ca muzeograf principal la Muzeul Literaturii Române.
În 1988 devine redactor, iar după 1990, redactor-șef al „Revistei de filosofie“ și „Revue roumaine de philosophie“ până în anul 2000.
Din 1992 ocupă postul de cercetător științific principal gradul I la Institutul de Filosofie al Academiei Române. În același an își începe cariera didactică: profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, iar apoi și la Facultatea de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu“ din București. În 1993 a fost ales Membru titular al Academiei Române.
Alexadru Surdu a publicat lucrări în următoarele domenii: logica clasică, logica simbolică si logica speculativă, istoria logicii, fundamentele matematicilor, filosofie si istoria filosofiei, filosofia artei, psihologie, pedagogie, etnologie si toponimie, istorie.
A decedat în 11 decembrie 2020, la vârsta de 82 de ani.
Sursa: „Filosofia ca sărbătoare: Alexandru Surdu la 80 de ani” – ediţie îngrijită de: Victor Emanuel Gica, Dragoş Popescu, Luminiţa Gliga, Cristian Radu Nema, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2018.
