In Memoriam Alexandru Paleologu,
simbolul unui univers al bunei-cuviinţe intelectuale
– 20 de ani de la moartea scriitorului, eseistului, criticului literar și diplomatului Alexandru Paleologu (2005) –
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
„Se confundă mai întodeauna bunul-simţ cu simţul comun; e adevărat că merg o bună bucată de drum împreună, pornind de la constatări elementare. Dar simţul comun cade repede în aporii sau platitudini, în vreme ce bunul-simţ îşi urmează fără greşeală drumul ajungând la descoperiri senzaţionale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «simţi bine», de a discerne, de a-şi reprezenta, de a imagina adevărul, de a îndrăzni.” (Alexandru Paleologu)
Alexandru Paleologu s-a născut la 14 martie 1919, în Bucureşti, într-o veche familie boierească. Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi eseişti români, critic literar, diplomat şi om politic marcant. Licenţiat în drept al Universităţii din Bucureşti. Referent la Comisia română pentru aplicarea armistiţiului (1944-1945), ataşat de legaţie în Ministerul Regal al Afacerilor Străine (1946-1948).
Căutat de Securitate, reuşeşte să scape şi trăieşte în clandestinitate până în 1956, în oraşul Câmpulung, devenind un apropiat al lui Constantin Noica. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, secţia artă veche (1956-1959). Arestat şi condamnat, în lotul Noica-Pillat, la paisprezece ani de muncă silnică (în 1959). La eliberare (prin decret de graţiere), în 1964, este reintegrat la acelaşi institut, secţia teatru. Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1967), secretar literar al Teatrului „C.I. Nottara” din Bucureşti (1967), redactor la Editura Cartea Românească (1970-1976).
După 1989, s-a implicat în viaţa publică şi în politică: ambasador al României în Franţa, dar în 1990 a fost demis după ce şi-a afirmat opţiunea pentru forma monarhică de guvernământ şi după ce s-a solidarizat cu demonstranţii din Piaţa Universităţii, declarându-se „ambasador al golanilor”. Senator între anii 1992-2004.
S-a stins din viaţă la 2 septembrie 2005, în Bucureşti.
Sursa: „Bunul-simţ ca paradox”, Alexandru Paleologu, Bucureşti, Cartea Românească, 2005.
