„Mihail Sadoveanu, cel mai mare povestitor al românilor”
– 145 de ani de la nașterea scriitorului Mihail Sadoveanu, membru titular al Academiei Romane – 5 noiembrie 1880 –
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Mihail Sadoveanu s-a născut în 5 noiembrie 1880, la Pașcani, Județul Iași. A fost: scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, politician român, copist la Casa Școalelor (1904), funcționar la Direcția Artelor din Ministerul Instrucției și Cultelor (1905), inspector al cercurilor culturale sătești și al bibliotecilor populare (1907), director al Teatrului Național din Iași (1910 – 1919), membru al Prezidiului Adunării Deputaților (1947), vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1948), președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (1940), șeful delegației române la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949), membru corespondent (1916) și membru activ al Academiei Române (1923). A fost distins cu: Premiul Academiei Române pentru volumul „Povestiri” (1904), Premiul de Stat pentru romanele: „Mitrea Cocor” (1949) și „Nicoară Potcoavă” (1952), Medalia de aur a păcii (1950) și Premiul Lenin pentru pace (1961).
A debutat sub pseudonimul Mihai din Pașcani, în revista „Dracu”, cu schița „Domnișoara M… din Fălticeni” (1897), iar editorial cu patru volume: „Povestiri”, „Șoimii”, „Dureri înăbușite” și „Crâșma lui Moș Precu” (1904).
A decedat în 19 octombrie 1961, la București.
„Creația sadoveniană poate fi socotită pe bună dreptate una dintre cele mai remarcabile capodopere ale literaturii românești din perioada interbelică. Opera sa se distinge prin capacitatea de a evoca o lume încărcată de înțelepciune în care personajele parcă trăiesc simbiotic cu forțele naturii, departe de orice ambiguitate sufletească. Eroii sadovenieni sunt oameni ai acțiunii, iar înscrierea lor într-un tipar al căror principii morale se întemeiază pe tradiție și experiență personală, fascinează prin simplitatea umană idealizată într-un decor mitic”.
Sursa: „Dicţionarul scriitorilor români”, Albatros, București, 2002 și „Mihail Sadoveanu (1880-1961)”, Paideia, București, 2014, pag. 2.
