„Vintilă Horia în patrimoniul literar”
– 110 ani de la nașterea scriitorului Vintilă Horia (18 decembrie 1915) –
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Horia Vintilă s-a născut în 18 decembrie 1915, în Segarea, județul Dolj. A fost poet, prozator, eseist, atașat de presă la Ambasada Română din Roma (1940), atașat de presă la Consulatul Român din Viena (1942), profesor de literatură română la Facultatea de Filosofie și Litere din Buenos Aires; reporter, funcționar și profesor la Școala Oficială de Jurnalism din Madrid, profesor de literatură universală și comparată la Universidad Complutense din Madrid; profesor de literatură contemporană la Universitatea Catolică din Paris, filiala Madrid; profesor la Universitatea din Alcalá de Henares; fondator și conducător al revistei „Futuro Presente” și colecția editorială „Tercer Milenio”; fondator al Societății Spaniole de Parapsihologie și co-director al revistei „Meta-politica” (Roma).
Din 1936 colaborează la „Gândirea”, cu eseuri, poezie și proză scurtă. În 1939, întemeiază la București revista „Meșterul Manole”. Se stabilește inițial în Italia, la Assisi și Florența (1945-1948), frecventându-l pe G. Papini (va ilustra aceste întâlniri în volumul „Giovanni Papini,” ed. franceză, 1963; ed. spaniolă, 1965). Emigrează în Argentina (1948-1953), unde creează revista „Noutăți despre Argentina și România”. Între 1953-1960 a trăit la Madrid (la început cu o bursă acordată de Institutul Cultural Hispanic) și a redactat, inițial în limba spaniolă, apoi în franceză, primul său mare roman, „Dumnezeu s-a născut în exil”, încununat cu Premiul Goncourt în 1960. Stabilit o vreme, la Paris (1960-1964), se întoarce la Madrid (1964), unde se afla o comunitate românească și câțiva intelectuali români activi (Al. Busuioceanu, A. Răuță, G. Uscătescu, ș.a.).
Colaborează intens la diverse publicații spaniole:(„ABC”, „Ya”, „Madrid”, „El Alcázar”, „Semana”, „Estafeta literaria”, „Indice”, „Revista de literatura”, „Tercer programa”) și din alte țări („Écrits de Paris”, „Antaios din Stuttgart”). S-a integrat tot mai mult în viața culturală a Spaniei, iar din 1972 devine cetățean al acestei țări. Călătorește în întreaga lume, ca reporter al revistei „Tribuna Médica” din Madrid, pentru a-i întâlni pe marii scriitori și oameni de știință ai secolului (ianuarie 1969 – mai 1970). Aceste interviuri au fost adunate ulterior în volumul „Viaje a los centros de la tierra”(1971).
A avut o laborioasă activitate de scriitor, publicând romane, nuvele, eseuri și poezie. Conferențiază și publică în Spania, Franța, Italia și Chile. A tradus în spaniolă dialogurile lui Francisco de Holanda cu Michelangelo (1956), precum și din Ungaretti (1958) și, în colaborare, din alți poeți italieni moderni și a prefațat diverse opere de autori spanioli și români sau scrieri de valoare universală. A alcătuit antologii de poezie românească modernă („Antologia poeților români în exil”, Buenos Aires, 1953; „Poezia românească nouă”, Salamanca, 1956), selectând nume precum C. Amăriuței, L.M. Arcade, Antoaneta Bodisco, Al. Busuioceanu, Nicu Caranica, N. A. Gheorghe, V. Ierunca, Ion Pârvulescu, Yvonne Rossignon, H. Stamatu, V. Țâră.
Lasă o operă impunătoare, construită în bună măsură pe paradigma exilului, în toate cele patru limbi folosite: română, franceză, italiană și spaniolă. Până la plecarea din țară (1942) opera sa cuprindea volume de poezie („Procesiuni”,1936; „Cetatea cu duhuri”, 1939; „Cartea omului singur”, 1941) și romanul „Acolo și stelele ard” (1942); după plecare publică, pe lângă versuri („.A murit un sfânt”, 1952; „Jurnal de copilărie”, 1958; „Viitor petrecut”, Salamanca, 1976) și romane, povestiri, un foarte interesant jurnal, interviuri, cărți de eseu literar, filosofic și social-politic, cea mai mare parte traduse (spaniolă, franceză, catalană) și reeditate de mai multe ori. Horia este, alături de Ionesco, Eliade, Cioran unul dintre scriitorii români cei mai cunoscuți în lume.
A decedat în 4 aprilie 1992, la Madrid (Spania).
Sursa: „Dicţionarul biografic al literaturii române: DBLR”, Vol.1: A – L, Aurel Sasu, Piteşti, Paralela 45, 2006.
