Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ben (Benedict) Corlaciu, poet, prozator și traducător prea puțin cunoscut. El a fost primul traducător în limba română a extraordinarei povești „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry.
La 17 ani era comparat cu Esenin, la 22 de ani a intrat în Uniunea Scriitorilor, a fost apoi interzis de regimul comunist. Fugit în Franța, a murit în 1981, împușcat de către securitate.
Copilăria și-a petrecut-o în Groșii Țibleșului, de unde era mama sa, și unde revenea în continuare des și la maturitate, la propria lui căsuță din lemn. Acum școala din localitate îi poartă numele și i s-a ridicat acolo chiar și o statuie.
Ben Corlaciu făcea parte din aşa numita „generaţie a războiului”, din grupul poetic din jurul revistei „Albatros”, „Cercul literar de la Sibiu”, unde, alături de Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru și Dinu Pilat, au dus o acţiune de avangardă. A fost redactor-șef al „Almanahului Literar” timp de trei ani. Prietenul său, Zaharia Stancu, l-a salvat de la arest, după ce poemul „Helsinki” deranjase conducerea comunistă. În urma topirii cărţii de poezii „Elanul interzis”, în 1974, Ben Corlaciu s-a exilat în Franţa în 1975.
Muzeul Național al Literaturii Române a organizat vineri un remember închinat lui Benedict Corlaciu, iar azi un vernisaj, unde sunt expuse cărţi, manuscrise, documente, fotografii, obiecte personale, precum şi ilustraţii făcute de elevii de la Şcoala „Ben. Corlaciu” din Groşii Ţibleşului, Maramureș, realizate după o poezie inedită. În Groșii Țibleșului, manifestările dedicate lui Ben Corlaciu vor avea loc sâmbătă.
Corlaciu descria satul bunicilor astfel: „Groşii de sub munte, cuibul de leagăn al mamei mele, unde oamenii sunt lacrimile lui Dumnezeu”.
Sursa info şi foto: Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare | Instagram
