Prin aceste Note de lectură dorim să venim în ajutorul cititorilor, să-i ghidăm în labirintul colecţiilor, selectând şi prezentând periodic autori şi opere aflate în topul preferinţelor.
Cartea este prezentată cu datele de identificare, inclusiv cota de raft, pentru regăsirea rapidă în colecţiile secţiei. Astfel, cititorul va câştiga timp preţios pe care-l va putea dedica lecturii.
(Pentru tineretul şcolar facem menţiunea că titlurile selectate nu sunt incluse în bibliografia şcolară obligatorie).
COLECTIVUL SECŢIEI
ÎMPRUMUT CARTE PENTRU ADULŢI
Cărţile prezentate
Acţionează şi gândeşte ca o pisică: liber, calm, demn, atent, încrezător, elegant, independent / Stéphane GARNIER
Animalele care ne fac oameni / Cătălin PAVEL
Chiriașa tăcută / Clémence MICHALLON
Creierul este superputerea ta / Costin DĂMĂŞARU
Divorț în cetatea Buda / Márai SÁNDOR
Fii util. 7 reguli de viaţă / Arnold SCHWARTZENEGGER
Furia / Alex MICHAELIDES
Gânduri pentru vremuri grele / MARIA, Regină a României
Îngerul Malei / Mala KACENBERG
O istorie a minciunii / Juan Jacinto MUÑOZ-RENGEL
Orașul și zidurile sale incerte / Haruki MURAKAMI
Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile / Cara NATTERSON şi Vanessa KROLL BENNETT
Confesiunile unei dependente de artă / Peggy GUGGENHEIM
Dispariția / Catherine STEADMAN
Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars / Alexandra FURNEA
Nimic nu e adevărat / Lisa JEWELL
Verity / Colleen HOOVER
Tehnoredactare: Gabriel STAN
Multiplicare: Gheorghe ŞUT
Acţionează şi gândeşte ca o pisică: liber, calm, demn, atent, încrezător, elegant, independent
Autor: Garnier, Stéphane
Traducător: Moldoveanu, Oana-Ilinca
Editură: Niculescu
Loc publicare: Bucureşti
An apariţie: 2020
Cotă: 159.9/ G20
Stéphane Garnier propune cititorilor o carte aparent de relaxare, dar în realitate este una cu sfaturi înţelepte pentru viaţă. Ea explorează modul în care trăsăturile și comportamentul pisicilor pot fi aplicate în viața de zi cu zi a oamenilor pentru a obține mai multă fericire, echilibru și independență. Omul și pisica reprezintă două specii distincte, conectate însă printr-o legătură puternică și deosebită.
Ideea care l-a inspirat pe autor în scrierea acestei cărţi a fost următoarea: „Indiscutabil, pisicile trăiesc mult mai bine decât noi! De ce să nu le urmăm exemplul?”. A ajuns la această concluzie urmărind cum trăiesc pisicile, spre ce anume aspiră, care este stilul lor de viaţă? Aşadar, a analizat o zi din viaţa pisicii sale, pe ore: de la ora 7:30 – momentul deşteptării, până la ora 23:00 – când pisica trece în lumea viselor. În final, ne invită, prin paginile cărţii, să privim lumea cu ochi de pisică, să pătrundem în mintea ei şi să-i descoperim filosofia pentru a învăţa să preţuim viaţa aşa cum face ea.
Iată câteva dintre sfaturile primite care-ţi pot schimba viaţa: Gândeşte-te la tine însuţi, la starea ta de bine, ai grijă de tine, pentru că nimeni nu va face mai bine şi nu va face mai mult pentru tine decât tu însuţi; Fii onest, nu ai decât de câştigat!; Nu te mai gândi cum te percep ceilalţi! Rămâi tu însuţi!; Fii răbdător şi tenace în tot ceea ce faci, nu renunţa niciodată; Pentru a umple spaţiul cu prezenţa ta, pentru a fi charismatic: fii sincer, fii discret, fii simplu, fii autentic! Nu-i mai suporta pe dobitoci, alege-ţi relaţiile, alege-ţi prietenii! Ca să fii ascultat este nevoie să ştii să asculţi. Şi să ştii să dăruieşti, ca să primeşti la rândul tău; Toţi avem nevoie de dragoste, numai că trebuie să ştim să o oferim, pentru a o putea primi. Este o condiţie esenţială dacă vrem să fim fericiţi. Ce-ar fi viaţa fără iubire?… şi sfaturile continuă. Autorul doreşte să ne convingă să acţionăm şi să gândim ca o pisică pentru a fi liberi, calmi, demni, atenţi, încrezători, eleganţi şi independenţi.
Citeşte atent cartea, meditează, învaţă şi vei trăi cu seninătate!
Csilla TEMIAN
Animalele care ne fac oameni
– blană, cozi și pene în arheologie –
Autor: Pavel, Cătălin
Editură: Humanitas
Loc publicare: București
An apariție: 2021
Cotă: 90/P46
Vă punem la dispoziție un volum surprinzător care va face deliciul tuturor iubitorilor de animale. Aceștia vor afla cu multe amănunte, foarte interesante și asezonate cu accente de umor subtil, că relația noastră cu animalele e… de când lumea. Adică de pe vremea când oamenii încă erau vânători-culegători, acu-s vreo 15 milenii – aproximativ – căci după aceea majoritatea grupărilor tribale au descoperit noile avantaje ale stabilirii în detrimentul nomadismului. Dar aceasta este deja o dată recentă, revoluția agricolă, statutul de vânători-culegători l-au avut multe alte zeci de mii de ani, perioadă în care au avut și/sau au inițiat diverse contacte cu animalele care populau și ele mediile de habitare ale oamenilor preistorici.
Cu ajutorul acestei cărți facem cunoștință cu fascinantul sub-domeniu al zoo-arheologiei, care studiază la modul cel mai profesionist cu putință extrem de puternica interrelaționare dintre om și animalele care existau în juru-i. Relațiile acestea cu siguranță că nu au fost doar unidirecționale, în sensul în care toate animalele ar fi făcut doar obiectul și subiectul dominației oamenilor asupra lor, căci oamenii și-au început propria istorie încărcând-o cu un foarte larg evantai de simboluri și alte semnificații – o mare parte extrase din marele spectru al relațiilor omenesc-animaliere, rezumate magistral în acest cuvânt: co-dependență.
Cartea este structurată pe niște capitole logice, punând de exemplu peștii (și celelalte creaturi acvatice) sau păsările la un loc, dedicând capitole speciale principalelor animale cu care omul vechi și-a împărțit soarta, viața, cu bune și cu rele – astfel avem capitole distincte care studiază străvechea relație a oamenilor cu pisica, ursul, calul sau câinele, dar și cu ariciul – chiar dacă ultimul animăluț n-ai fi zis că merită o asemenea onoare, iată că în simbolistica milenară, ariciul a fost găsit în destul de dese ipostaze cât să merite a fi menționat. Încă o dată, relația omului cu respectivele animale sau categorii n-a fost doar una de servitudine, ci și de respect profund și adesea omul ceva mai sălbatic decât cel de azi (!) va fi găsit de cuviință să-și exprime în fel și chip admirația și recunoștința, atât pentru avantajele materiale, cât și pentru cele spirituale descoperite sau create trăind alături de toate aceste minunate creaturi.
Arheologul modern a aflat multe de la predecesorii lui, chiar dacă în urmă cu 50 sau 100 de ani arheologia era un câmp de activitate cu mult mai brutal și mai aventurier decât ai crede, dar a și învățat direct de la (re)sursele de pe teren că întregul lui domeniu este strict legat de relația oamenilor din antichitate și preistorie cu întreaga pleiadă a creaturilor altor specii care i-au populat la propriu arealul, cât i-au și umplut imaginarul cu magie din care s-a născut însăși cultura. Adevărate mine de aur rămân chiar și acum situri de felul orașelor eliberate de cenușa întărită a Vezuviului, cultura Egiptului străvechi, antichitatea greco-romană sau incredibil de bogata (din punct de vedere [zoo]arheologic) regiune în care astăzi există Turcia, Iran etc. De la tumuli și alte ansambluri funerare unde s-au găsit, pe lângă cele omenești, rămășițe aparținând animalelor care ne-au umplut mințile de povești – dovedind respectul acordat prietenilor, aliaților sau meta-simbolurilor cu blană, cozi sau pene, îmbogățindu-ne existența, până la mumii, statui, vase, frize, fresce sau mozaicuri –, toate acestea ne dezvăluie adevărata și complexa noastră relație cu lumea din jur, din care nici măcar nu putem – și cu atât mai puțin ar trebui – să fim vreodată desprinși, când locul nostru este și rămâne aici, alături de camarazii noștri necuvântători.
Nicu OANȚĂ
Chiriașa tăcută
Autor: Michallon, Clémence
Traducător: Ilin, Dana-Ligia
Editură: Litera
Loc publicare: București
An apariție: 2019
Cotă: 821fre/M65
Fiecare generație de cititori vine cu predilecția ei pentru un anumit gen de lectură. A fost o vreme când erau în vogă romanele istorice, o alta când cititorii se dădeau în vânt după romane de aventură cu expediții și explorări, dar se pare că, de o vreme încoace, e momentul de glorie al romanului polițist – thriller, în noua terminologie anglofilă. Lăsând la o parte grupul special al cititorilor young adult, captivați de ficțiuni cu vampiri și alte creaturi fantastice care populează tot felul de instituții școlare, noi ăștia mai „copți” vibrăm fără doar și poate cu o carte care ne ține cu sufletul la gură pentru supraviețuirea măcar a unui personaj nevinovat și ne face să simțim fiori pe spate sub privirea rece a unui psihopat care ne țintuiește de undeva din spatele cărții. Între acestea, o secțiune aparte, bine reprezentată, o constituie ficțiunile în care victima este feminină. Puzderie de eroine – eroine de roman care în final se dovedesc și eroine în atitudine – care sunt amenințate, violentate, abuzate, sechestrate, ocazional ucise de soț/iubit, de vecinul de pe stradă, de un necunoscut în calea căruia s-au nimerit la ceasul nepotrivit în locul nepotrivit. Cartea Chiriașa tăcută se înscrie în acest calup. Rețeta a fost deja încercată. Uneori cu mult succes. Dar apetitul pentru acest tipar de narațiune e încă avid. Așa că, periodic, se mai produce câte un avatar. Diferența o face măiestria cu care e tratată tema.
Autoarea Clémence Michallon este nouă în peisaj și are un statut aparte din start, fiind de origine și creștere franceză dar încercându-și puterile condeiului în dulcele grai de dincolo de Canalul Mânecii, unii spun că nu fără unele stângăcii stânjenitoare, dar care în traducerea românească nu lasă nicio urmă, dimpotrivă, proza este alertă și fără poticneli. Complimente traducătoarei.
Încă de la prima pagină a romanului, suntem introduși în mentalul și cotidianul lui Rachel, care și-a petrecut ultimii cinci ani prizonieră în magazia lui Aidan Thomas, un prădător violent al cărui cotidian la vedere este mai mult decât emoționant și uman. Dar ceva e pe cale să se schimbe, pentru că Aidan Thomas trebuie să părăsească proprietatea. Deci și magazia. Iar o schimbare aduce după sine alte schimbări. Vor fi ele în favoarea lui Rachel sau dimpotrivă?
Subiectul cărții, cum spuneam, va părea probabil familiar. Oricine a citit vreodată despre Natasha Kampusch și captivitatea ei de opt ani în pivnița unei case din Viena zilelor noastre nu mai uită că așa ceva chiar se poate întâmpla. Din fericire, întâmplările din această carte sunt pură ficțiune, o ficțiune care întinde coarda atât de mult, încât la o privire mai atentă pare că nici situațiile și nici psihologia personajelor nu funcționează. Dar totul este compensat de scriitura care ne face să aderăm complet la emoțiile și trăirile personajului principal, sechestrata ale cărei gânduri converg exclusiv înspre a își recupera viața. Există și planuri secundare ale intrigii, personaje colaterale a căror prezență impactează firul narativ principal, vocile se succed, dar nu se întrepătrund, autoarea își stăpânește condeiul și fiecare personaj își poartă adevărul intim intact prin iureșul paginilor.
Finalul nu ne va dezamăgi și, deși Chiriașa tăcută este o carte „proastă” conform partizanilor verosimilității sau originalității în narațiunile literare, este, în același timp, o carte pe care efectiv nu o poți lăsa din mână.
Ana COPCEAC-BIZĂU
Creierul este superputerea ta
Autor: Dămășaru, Costin
Editură: Bookzone
Loc publicare: București
An apariție: 2024
Cotă: 159.9/D13
Costin Dămășaru este fondatorul Centrului de Cercetare în Augmentarea Performanțelor Neuronale Veruvis și expert în neuroștiință aplicată, având un parcurs academic impresionant. Doctor în management, licențiat în psihologie și masterand în neuroștiință aplicată, Costin Dămășaru a susținut prelegeri la universități de prestigiu din Belgia, Germania și Marea Britanie.
Specializat în Brain Mapping și Brain Computer Interface, și-a dedicat viața cercetării și dezvoltării de metode care ajută oamenii să acceseze puterea de vindecare a creierului, inspirat fiind de propria sa luptă cu tinitusul, o afecțiune fără leac.
În urmă cu zece ani, psihoterapeutul Costin Dămășaru a descoperit ce înseamnă să trăiești în propriul infern mental – cu o suferință copleșitoare și cu un țiuit continuu și insuportabil al urechilor, care i-a invadat viața și i-a afectat grav somnul și echilibrul. Autorul a căutat răspunsuri la 65 de specialiști din întreaga lume, inclusiv medici primari ORL, neurologi, generaliști, terapeuți, vraci, șamani și preoți. Răspunsul, însă, l-a găsit în puterea de vindecare a propriului său creier.
După ani de eforturi intense și consultații, el a descoperit că vindecarea putea începe chiar din interiorul său, prin antrenament mental și control neuronal, prin care a reușit să scape de tinitus și să înființeze primul centru de cercetare a performanțelor neuronale. În această carte expertul în neuroștiință aplicată își spune povestea de vindecare, dezvăluindu-ți care sunt tehnicile de optimizare a creierului care te pot ajuta să scapi de durere și să îți găsești echilibrul interior, demonstrând puterea extraordinară a creierului nostru. Fiecare dintre noi are la dispoziție o tehnologie de vârf – creierul, o structură capabilă să învețe, să simtă și să se transforme. Doar un om care a dus o luptă cumplită pentru sănătatea creierului său, precum Costin Dămășaru, poate înțelege cât de remarcabilă este capacitatea acestui organ de a se reface după traumă.
Autorul spune că „suntem, în esență, rezultatul rețelei neuronale unice din creierul nostru. Fiecare experiență, fiecare interacțiune și fiecare moment de învățare contribuie la definirea identității noastre și la modul în care vedem și interacționăm cu lumea”.
„Tot ceea ce facem – de la cum ne hrănim și iubim, la cum dansăm, muncim și visăm – este influențat de activitatea celor peste 86 de miliarde de neuroni și a celor aproximativ 60 de trilioane de conexiuni din creierul nostru, creând o rețea complexă și minunat ilustrativă pentru profunzimea și complexitatea naturii umane”.
Într-o lume în care suntem adesea copleșiți de activități cotidiene și solicitări constante, este important să ne amintim că tot ceea ce facem și simțim are rădăcini adânci în structura neurală a creierului, iar conștientizarea acestei perspective ne încurajează să apreciem mai mult capacitatea de a simți, de a iubi și de a experimenta viața în toată complexitatea și frumusețea sa.
Cartea dezvăluie drumul său spre eliberare și metodele prin care creierul nostru poate depăși obstacolele. Este un ghid accesibil pentru oricine dorește să își înțeleagă și să își folosească mintea la capacitatea ei maximă. Răsfoiți această carte, care este un ghid pentru supraviețuire și refacere totală.
Puterea minții este fără limite.
Lăcrimioara GROSOŞ
Divorț în cetatea Buda
Autor: Márai Sándor
Traducător: Tabacu, Marius
Editură: Curtea Veche Publishing
Loc publicare: București
An apariție: 2022
Cotă: 821hun/M32
Scris de unul dintre cei mai importanți romancieri maghiari ai secolului XX, Divorț în cetatea Buda este un roman profund, introspectiv și încărcat de o gravă tensiune psihologică. Romanul explorează destrămarea unei relații de cuplu și, în paralel, dizolvarea unui întreg sistem de valori într-o lume aflată într-o continuă, dar subtilă tranziție. O poveste despre alienare, comunicare interumană eșuată, dar și despre atât de necesara introspecție și adevărul dureros care iese la lumină în fața unei rupturi, de altfel, inevitabile.
Povestea urmărește reîntâlnirea dintre doi foști soți – el judecător, ea, femeie părăsită și tăcută – în fața unui proces de divorț, după o lungă perioadă de tăcere și separare. Întâlnirea scoate la iveală frustrări îndelung acumulate, orgolii și adevăruri dureroase. Procesul devine doar pretextul pentru o confruntare psihologică, ba chiar existențială, o confesiune mută, un act de despărțire spirituală, nu doar legală. Nu e un simplu proces juridic, ci radiografia unei iubiri destrămate, a greșelilor tăcute (rămase neexplicate) și a orgoliilor care, în final, au distrus tot.
Sándor Márai scrie cu eleganță clasică, profundă, aproape obsesivă și abundentă în detalii psihologice. El nu caută dramatismul exterior, ci se concentrează pe tensiunile subtile din sufletul personajelor. Atmosfera este densă, tensionată, adesea marcată de tăceri sugestive, mai grăitoare decât cuvintele. Nu este deci un roman de acțiune, ci mai degrabă un duel intelectual și emoțional.
Povestea devine o meditație asupra distanței dintre oameni, a incapacității de a (mai) comunica și a tăcerilor prea lungi care distrug relațiile. E o carte despre adevăr, dar și despre cât de greu ne este, deseori, să-l privim în față.
Teme importante au fost atinse, precum decăderea relațiilor umane, tăcerea ca mijloc de autoapărare, adevărul și iluziile așteptărilor nerealiste din partea celuilalt în relația de cuplu. Ruinele Imperiului Austro-Ungar au folosit ca fundal simbolic pentru destrămarea precarei stabilități și intimități familiale, trecerea inexorabilă a timpului și efectele lui asupra sentimentelor, supuse și ele unei inevitabile degradări.
Autorul se adresează atât cititorilor pasionați de literatură psihologică, iubitorilor stilului clasic prin introspecție profundă, cât și celor care apreciază subtilitățile emoționale mai mult decât acțiunea alertă.
În concluzie, Divorț în cetatea Buda nu este o lectură ușoară, dar este o carte care răsplătește răbdarea cititorilor printr-o înțelegere mai în adâncime a naturii umane. Márai reușește să transforme o dramă intimă într-o meditație universală despre alienare și tăcerea care ascunde, inerentă fiecărei vieți. Lecturând-o, te va face negreșit să te oprești uneori să reflectezi și să revii asupra propriei tale existențe, care, prin revizitare, are ocazia de a-și reasuma sensurile.
Kinga VIRLICI
Fii util. 7 reguli de viaţă
Autor: Schwarzenegger, Arnold
Traducător: Avramescu, Adina
Editură: Lifestyle Publishing
Loc publicare: București
An apariție: 2023
Cotă: 159.9/S36
Cine oare nu-l cunoaște pe Arnold Schwarzenegger, un nume de răsunet mondial? Am zice că nu ar mai avea nevoie de nicio prezentare… Și, totuși, încercăm aici o trecere în revistă, aducându-i astfel și un elogiu binemeritat, pentru că nu mulți au reușit o atare performanță mondială: e culturistul idolatrizat de toți copiii și adolescenții acestei lumi, care a uimit cu forma fizică perfectă și, la fel de admirat, eroul filmelor de acțiune, salvatorul umanității de la dezastru; pe parcurs, politicianul ajuns guvernator al statului California; om de afaceri și, poate mai puțin cunoscut la noi, activist în domeniul sănătății și fitness-ului, promovând un stil de viață activ și sănătos.
Aici îl vom prezenta ca autor, domeniu în care se dovedește a fi un adevărat guru al literaturii motivaționale. Am spune de la început că Arnold Schwarzenegger este persoana autorizată de chiar parcursul vieții sale să dea sfaturile cele mai potrivite pentru a obține succesul. A cunoscut însă și eșecul, ca orice om, pe care el nu l-a considerat însă deloc înfrângere, ci, din contră, întotdeauna, o lecție de viață.
Titlul acestei cărți pornește de la cel mai bun sfat pe care i l-a dat tatăl său, explică actorul: „Am scris această carte în semn de respect față de aceste cuvinte și pentru a transmite mai departe sfatul lui: Fii util”. Fostul ofițer nazist, care nu și-a încurajat niciodată fiul să-și urmeze visurile, nu este chiar modelul părintelui ideal. În ciuda acestui fapt, Arnold mărturisește că datorează enorm educației riguroase primite.
În carte, autorul se concentrează pe lecțiile de viață universale și pe modul în care acestea pot fi aplicate pentru a atinge succesul în diferite domenii. Succesul extraordinar al lui Arnold este văzut ca rezultat al unei viziuni și planificări clare și atente, mai ales al muncii asidue, al comunicării directe, al curiozității și minții deschise, al unui angajament de a da ceva și înapoi, nu numai de a primi.
Încă de la o vârstă fragedă, Arnold și-a făurit „uneltele” pentru a-și construi „scara” cu ajutorul căreia a scăpat de sărăcie și prejudecățile satului natal din munții Austriei, țară în care s-a născut. Abilitățile însușite de timpuriu l-au ajutat încet, dar sigur, să adauge treaptă după treaptă. Cucerind fiecare tărâm pe care a pășit, Arnold avea să se ghideze mereu după îndemnul tatălui său.
Inspirându-se din propria sa călătorie de viață, Schwarzenegger ne împărtășește șapte reguli importante, concluzionate astfel:
Conturează-ți o viziune clară: începe cu idei mari și rafinează-le în timp;
Lucrează asiduu: dedică-te visului tău;
Fii generos: contribuie la comunitatea ta;
Dezvoltă autoconștientizare: înțelege-ți motivațiile și valorile;
Construiește-ți reziliența: înfruntă provocările cu tărie și învață din ele;
Comunică eficient: exprimă-ți ideile clar și construiește relații puternice;
Practică recunoștința: recunoaște binele din viața ta.
Multe episoade din carte ne împărtășesc detalii despre momente dureroase din viața actorului, unele dintre ele faimoase, iar altele relatate aici pentru prima dată, cum ar fi faptul că era să moară în urma unei erori chirurgicale când s-a operat la inimă, sau despre situația sa familială.
Pe lângă exemple din propria existență, Arnold Schwarzenegger face referire și la episoade cu valoare motivațională din viețile altor personalități, ale unor sportivi celebri, actori sau regizori hollywoodieni cunoscuți, prieteni de-ai săi. Nu lipsesc nici referirile la literatură, la autori populari precum Haruki Murakami sau Marcus Aurelius.
Sintetizând, dacă există un adevăr de neocolit în această lume, ne spune Arnold Schwarzenegger, este acela că nu putem realiza nimic fără trudă. Nu există scurtătură, pilulă magică sau strategie care să ocolească munca asiduă când vine vorba să-ți faci bine meseria, să câștigi un lucru pe care ți l-ai dorit sau să-ți împlinești visurile. Iar dacă unii oameni încearcă să o ia pe scurtătură și să sară pași în acest proces, la un moment dat rămân în urmă sau sunt întrecuți de alții, deoarece singura cale care ar trebui să funcționeze întotdeauna pentru absolut toate lucrurile care merită să fie dobândite este să depui toate eforturile posibile.
Toate acestea el le-a putut îndeplini, călăuzit fiind, mai presus de orice, de lecția de viață pe care merită să o repetăm și la final: „Fii util!”. Mai mult decât o simplă autobiografie, cartea este un ghid care încurajează cititorii să ia măsuri concrete pentru a-și îmbunătăți viața, cu străduință și perseverență. Ceea ce știe toată lumea, însă excelența la acest nivel nu e dobândită de mulți… Arnold Schwarzenegger demonstrează că se poate!
Angela SITAR
Furia
Autor: Michaelides, Alex
Traducător: Ilin, Dana-Ligia
Editură: Litera
Loc publicare: București
An apariție: 2024
Cotă: 821eng/M65
Alex Michaelides a cam dat lovitura, cum se zice, cu romanul său de debut, Pacienta tăcută, care în 2019 s-a plasat în numeroase clasamente în topul vânzărilor, fapt care l-a propulsat pe autor în clubul celor mai apreciați autori de thriller psihologic, sau de thriller pur și simplu. E de la sine înțeles că cititorii săi au așteptat cu sufletul la gură următoarele producții ale acestui scriitor. Cel de-al doilea roman al său, Fecioarele, în care autorul a valorificat atât contactul intim cu cultura elenistică (explicabil, având un tată cipriot), cât și experiența personală ca student la Cambridge și ca psihoterapeut practicant (pentru scurtă vreme), nu a mai stârnit aceeași vâlvă ca și anteriorul, dar a obținut o apreciere mulțumitoare.
Acum scriitorul Alex Michaelides este la cel de-al treilea roman. Acțiunea este din nou plasată în proximitatea Greciei, pe una dintre insulele ei idilice, dar protagoniștii fac parte din lumea filmului și teatrului, valorificând motivele asociate acestui univers profesional: măști, deghizări, dedublări, în ultimă instanță minciuni rafinate. În centrul acțiunii și atenției tuturor o regăsim pe Lana Farrar – o vedetă de cinema retrasă din activitate, dar cu aura de strălucire asociată acestui statut încă puternică –, care își invită familia și câțiva prieteni apropiați să petreacă Paștele pe insula menționată mai sus, proprietate personală. Dar curând ceea ce începe și promite a fi o vacanță de vis dă semne de fărâmițare, până când se descompune sub ochii noștri într-un amalgam de intenții ascunse, resentimente și minciuni. Narat la persoana întâi de către Eliott Chase, prietenul de suflet al Lanei Farrar și dramaturg talentat, romanul ne revelează treptat psihologia și conspirațiile ascunse ale celorlalte personaje pe măsură ce personajul povestitor le înțelege el însuși. Mai rămâne să ni se deconspire cumva ce ascunde personajul povestitor, iar surprizele punctului culminant nu sunt cele la care ne-am fi așteptat – aici imaginația bogată a autorului nu s-a dezmințit.
Romanul este în mod asumat inspirat de opera maestrei romanului polițist Agatha Christie, preluând în mod explicit de la aceasta teme precum izolarea personajelor și crimele succesive, dar colorează intriga cu o glazură de roman psihologic prin explorarea insistentă a emoțiilor și motivelor ascunse în spatele acțiunilor personajelor. La aceste două direcții principale, romanul adaugă și elemente de mitologie greacă care conferă un plus de profunzime întregului, dând personajelor o aură de eroi de tragedie împinși spre deznodământ de fatalitatea destinului.
Ana COPCEAC-BIZĂU
Gânduri pentru vremuri grele
Autor: Maria, Regină a României
Editură: Humanitas
Loc publicare: Bucureşti
An apariție: 2023
Cotă: 821rum/M38
În cartea Gânduri pentru vremuri grele, regina Maria a României ne vorbește despre: plânsul de mila proprie, speranță, curaj, încredere, loialitate, răbdare, calm, devotament, români, politicieni și țară. Este o scrisoare specială de încurajare din partea reginei României, ce cuprinde gânduri ziditoare pentru popor, care să-i ajute să depășească vremurile grele din viața lor.
Fiecare trebuie să-și facă viața suportabilă și să zâmbească pentru a primi forță să treacă cu bine peste adevăratele încercări. E necesar să învățăm să ne purtăm propria durere, fără să ne plângem, pentru a nu-i împovăra pe cei din jurul nostru. Omul trebuie să-și poarte singur durerea, deoarece există o perioadă de încercări când trebuie să le suportăm și, cu cât suntem mai răbdători să le îndurăm, cu atât vor fi mai ușor de purtat pe umeri. Vom avea nevoie de mult curaj pentru a face față situației fără cârtire, pentru a nu ne slăbi puterile în fața încercărilor care, în pofida voinței noastre, vor veni. În timp, ne învățăm și ne întărim prin calm, liniște și, fără să ne plângem, ne deprindem să ținem piept oricărui dezastru, necaz și oricăror temeri. Astfel, firea înflăcărată, cinstită și luptătoare nu va ceda în fața vicisitudinilor.
În adâncul inimii noastre, să rămânem optimiști, să credem în lucrurile pe care ni le dorim din inimă, iar cântecul nădejdii, al încrederii și al speranței să răsune în sufletul nostru, chiar dacă ne aflăm în mijlocul necazurilor. Atunci când pendulăm între speranță și teamă, trebuie să ne agățăm de credință și nădejde, pentru ca fiecare efort, fiecare soluție să ne aducă speranțe, metode și răspunsuri noi în a depăși orice obstacol din viața noastră. În mijlocul bătăliilor noastre, speranța rămâne neînfrântă, credința nezguduită, iar lumina ne va licări în inimă.
Atunci când vin zile grele, trebuie să fim curajoși, să le ținem piept și să nu ne lăsăm doborâți atât de ușor. Astfel, lucrurile se vor îndrepta. O nenorocire întâmpinată cu mult curaj e pe jumătate învinsă. Avem obligația morală să avem curaj, să luptăm pentru ceea ce credem că e drept. Să fim îndeajuns de puternici să ajutăm, chiar dacă noi nu așteptăm niciun ajutor, din partea nimănui. Dacă fiecare om ar munci să ajungă la o soluție, ar face eforturi supraomenești și și-ar îndeplini partea lui cu devotament și nu ar ceda, ar putea muta munții din loc, găsind o cale de scăpare. Trebuie doar să avem curajul potrivit ca să facem față unei situații dificile și să ieșim învingători.
Este nevoie de curaj să te încrezi în oameni, însă atunci când te încrezi în onoarea cuiva, îl faci să dea tot ce are mai bun, să se ridice la înălțimea întregului său potențial. Posibilitățile de neatins le putem atinge dacă ne străduim cu loialitate, unitate și tărie. Încrederea ne oferă o forță, o putere enormă pe drumul drept pe care ne propunem să îl urmăm. A-ți face datoria este avantajos din toate punctele de vedere, deoarece, îndeplinindu-ne sarcinile, ne transformăm în persoane muncitoare, loiale și luptătoare, gata să depășească orice greutate. O relație bazată pe încredere sinceră, născută din dureri îndurate împreună creează o legătură puternică și adevărată.
Regina Maria ne sfătuieşte prin cartea ei că în viață trebuie să ne înarmăm cu o răbdare îngerească, una care să reziste oricărei dezamăgiri, iar după ce o depășim încântarea va fi mare. Orice ne așteaptă, trebuie să ținem piept, prin statornicie și disciplinare. Trebuie să ne păstrăm calmul și să mergem înainte, să trăim și să muncim, indiferent cu ce obstacole grele ne confruntăm. Să fim în stare să răbdăm și să luptăm pentru cauza noastră. Să cultivăm în viața noastră dragostea de muncă, de caritate și să fim gata pentru cele mai grele îndatoriri de-a lungul vieții noastre. Să fim acei oameni care stau drepți, neclintiți, fără să ne îndepărtăm de propriile convingeri, de propriul punct de vedere, care și-au păstrat loialitatea până la victorie, depășind propriile lor slăbiciuni și temeri, prin curaj.
Lecturând această carte, cititorul își va recăpăta, prin exemplul propriu al reginei României, încrederea în viață și în bucuria de a trăi. Este un ghid plin cu sfaturi înțelepte și nobile pentru vremuri grele, pe care te invit să îl citești.
Alina CURAC
Îngerul Malei
Autor: Kacenberg, Mala
Traducător: Vodniţchi, Codrina
Editură: RAO
Loc publicare: Bucureşti
An apariţie: 2023
Cotă: 821eng/K11
„Mala Kacenberg (n. Szorer) s-a născut în Tarnogrod, Polonia, în 1927. Pe măsură ce a izbucnit Al Doilea Război Mondial, ea a trebuit să se descurce singură de la frageda vârstă de 12 ani. Cu inteligență, curaj și cu ajutorul unui înger păzitor, pisica Malach, ea a fost singura supraviețuitoare din familia ei”.
Fiecare carte își are propria poveste, care explică de ce autorul a investit timp și efort în a o scrie. În cazul de față, povestea începe cu copilăria fericită a Malei, o fetiță născută în satul polonez Tarnogrod, la marginea unei păduri de pini, care-i va deveni adăpost în momentul în care satul ei este invadat de naziști și devine ghetou, iar familia și prietenii se confruntă cu foametea. Fiind avertizată de sora ei, printr-o scrisoare, că cei dragi au fost arestați pentru deportare, Mala este nevoită să-și ia viața în propriile mâini și fuge în pădure împreună cu pisica ei, Malach, singurul suflet care o salvează de singurătate.
La o vârstă fragedă, Mala a trebuit să se confrunte cu greutăţi greu de imaginat. Trebuia mereu să-şi planifice fiecare mişcare, conştientă că orice greşeală o putea costa viaţa. Se adăpostea prin pădure sau în casa unor familii pentru perioade scurte de timp, deoarece şi-a dat seama că să fii evreu este un pericol de moarte. Simțea primejdia pretutindeni – a fi evreu avea consecințe grave nu doar pentru evrei, ci și pentru prietenii evreilor. Deși se bucura pentru fiecare clipă, avea un sentiment de vinovăție pentru faptul că era în viaţă, când întreaga familie şi toţi cunoscuţii ei erau morţi.
Principala și cea mai importantă preocupare a ei era să plece cât mai repede din zona natală într-un loc sigur, dacă mai putem crede că exista acel loc. În noiembrie 1942, sub o identitate falsă, a părăsit orașul Lublin pentru a porni spre Germania. A lucrat la hotelul unei familii de germani, dar și aici frica o urmărește mereu, ştiind că oricând i se putea descoperi identitatea, iar o simplă bănuială că era evreică ar fi dus la arestarea, torturarea sau moartea ei. În mintea sa se ducea o luptă grea! Chiar și ideea libertății (de la sfârșitul războiului) o îngrijora. O aștepta un viitor incert pe care va trebui să-l înfrunte singură. Era o fugară printre străini, care-și punea mereu întrebări precum: ce va face după război, unde va merge, însă pe deplin hotărâtă să își regăsească poporul.
La finalul războiului, Mala se întoarce în Polonia, dar datorită faptului că viața îi era încă în pericol din cauza numeroaselor atacuri antisemite a emigrat la Londra, împreună cu alți refugiați evrei.
Această poveste despre suferință și curaj, supraviețuire și speranță este o mărturie șocantă ce oferă cititorilor o perspectivă asupra unui capitol din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și al Holo-caustului. Unul dintre obiectivele cărții este ca, la capătul lecturii, cititorul să aibă o imagine mai clară a evenimentelor care au avut loc în perioada respectivă, a ororilor și atrocităților naziste îndreptate împotriva evreilor. Sunt uluitoare amănuntele cu care autoarea descrie efemeritatea vieții, amănunte precum locuri, nume de persoane, perioadele de foamete…
Nu există o limită a numărului de întrebări care pot fi puse cu privire la ce s-a întâmplat cu evreii în anii respectivi, dar răspunsurile își lasă, cu siguranță, amprenta asupra noastră. Istoria ne ajută să înțelegem cine suntem ca oameni și să-i înțelegem pe ceilalți, oferindu-ne un context și o perspectivă, sporindu-ne în același timp cunoașterea.
Vă invit să citiți această relatare emoționantă a Malei, o poveste îngrozitoare și curajoasă despre cum o fetiță a supraviețuit holocaustului.
Anca SIMA
O istorie a minciunii
Autor: Muñoz-Rengel, Juan Jacinto
Traducător: Angheluţă, Mioara Adelina
Editură: Polirom
Loc publicare: Iași
An apariție: 2024
Cotă: 17/M95
Să începem cu un citat: Toți cretanii sunt mincinoși și eu spun numai adevărul. Afirmația îi aparține unui faimos logician cretan, care a reușit să acceseze nemurirea cu ajutorul acestui paradox. Rămâne ca și dumneavoastră să analizați citatul, încercând a concluziona dacă Epimenide spunea adevărul mințind(u-l) sau mințea, cu ludică nerușinare, știind că doar așa nu va fi uitat niciodată.
Două milenii mai târziu, dacă tot a trecut atâta vreme peste noi toți, Juan Jacinto Muñoz-Rengel s-a gândit că poate că nu sunt atât de multe cărți cu și despre această meteahnă omenească, având ocazia de a ne delecta cu o inedită istorie a minciunii, de care se pare că aveam nevoie cu toții. La carte mă refer, că de minciună vom afla – unii poate cu oarecare surprindere – câtă nevoie mai avem, aspect greu de crezut și, totuși, pe bune, adevărat.
Fără a descrie prea în amănunt cartea – o lectură plăcută, accesibilă și extrem de cuprinzătoare –, ne vom familiariza cu minciuna care, indiferent cât de mult ne place sau nu o atare realitate, este o a doua natură a noastră. Dar mai surprinzător de atâta mi se pare, pe lângă imposibila de negat ubicuitate și deja menționata necesitate, aplicabilitatea acesteia în cazuri în care, nefolosită, ar duce la situații de la neplăcute până la cu-adevărat periculoase.
Cartea propune o reflecție asupra relației dintre adevăr, ficțiune și moralitate, analizând modul în care minciuna a fost percepută și utilizată de-a lungul vremii. Volumul nu doar provoacă cititorul să-și reevalueze viziunea asupra minciunii, ci îl invită la o călătorie intelectuală prin istorie, filozofie, artă, religie etc.
Iar dacă expandăm aceste domenii de aplicabilitate, dintre care menționăm diversele amăgiri (o formă mai blândă, edulcorată de minciună), trecem prin situațiile cu grad mai mult sau mai puțin crescut de risc de felul (contra)spionajului, diplomației politice sau a camuflajul militar, inspirat de la natură, cum ar zice un oarecare slogan (acel element al propagandei – înc-o formă de minciună) și așa ajungem să ne gândim și la formele „civile” de minciunică, minciunea, cum ar fi comerțul și economia, publicitatea și mass-media, ca să încheiem cu Artele frumoase care, cum altfel dacă nu prin abile minciunici, ne poartă pe aripile vântului și ale imaginației a mii de artiști de toate felurile de când e omul om și nu maimuță maimuțărindu-se pe sine.
Cum și falsificarea este – o a câta? – formă de minciună, cum și în atâtea domenii minciuna își găsește culcuș călduț de locuit, de la religie și socio-cultură până la știință, n-are cum să ne mai mire că viața, moartea, dragostea, ființa, existența, hiperrealitatea și (meta-)multiversul posibil și probabil al oricărui post… închipuibil ar putea fi corupt de ceva care, dacă nu e minciună, ce e?; pentru ca la sfârșit să ajungem să (ne) punem întrebări de neînchipuit până mai ieri, cum ar fi, ce există cu adevărat, dar mai ales spunea Epimenide adevărul sau era un proto-Pinocchio șugubăț, de nu doar sadic?
Lucrarea pune sub semnul întrebării convingeri adânc înrădăcinate despre adevăr și falsitate. Lectura acestei cărţi nu doar îmbogățește cunoștințele, ci și stimulează gândirea critică, lăsând cititorul cu întrebări esențiale despre natura realității și rolul minciunii în viața umană.
Livia GRIGOR
Orașul și zidurile sale incerte
Autor: Murakami, Haruki
Traducător: Sion, Andreea
Editură: Polirom
Loc publicare: Iași
An apariţie: 2024
Cotă: jpn821/M86
Cine-a zis sau crede că miracolele nu mai au loc sau, mai rău, că nu există, acela probabil n-a mai deschis (de mult) o carte. Bine, nu chiar orice carte, desigur, ci una ca acelea, de mai demult, din vremea aceea atemporală parcă, când toate erau altfel decât acum, și de știm cu toții cât de incert pare totul uneori, de la trecut, prezent și ce-o mai fi după…
Cu cuvântul „incert” (la plural) ne întâlnim și în ultima capodoperă a unui clasic în viață, cum a devenit deja, fiind vorba despre niște ziduri nesigure ale unui oraș, nu chiar incert – aș zice dimpotrivă. Iar asta, în ciuda localizării…, incerte. Pare deja prea zăpăcitor, până ne aducem aminte că e vorba de Haruki Murakami și ne liniștim – doar e cartea lui de vizită, identitatea lui romanescă, felul lui propriu, pentru care milioane de oameni de absolut pretutindeni îl apreciază, ba chiar îl iubesc sincer, pentru felul în care numai el știe să te conducă prin propriul tău suflet, de parc-ar fi la el acasă, în rol de gazdă; chiar și așa, nicio intruziune, numai calm și serenitate emană literatura lui scrisă personal, pentru fiecare.
Marele paradox al aproape întregii lui opere constă în bifarea unui țel, într-un mod care pare lipsit de efort, pe care mulți alții nu-s în stare nici măcar să și-l imagineze, ce să mai vorbim de a-l atinge: calitatea și prospețimea ca și atribute principale în mai fiecare operă, luată individual – se aplică, cu siguranță, și marja de subiectivitate apreciativă – iar asta, fără a simți repetiția și clișeul, rămânând însă, cumva și nu întru totul explicabil, posibil ca prima întâlnire să aibă gust de déjà-vu, doar că parcă dintr-o altă viață…
Orașul și zidurile sale incerte rezumă în cele 408 pagini ale romanului toată murakamitatea unei cariere de scriitor care s-a întins peste un număr impresionant de decenii – citindu-l, ai impresia că timpul nu mai are sens sau valoare, că ești, știi și te bucuri pentru asta, Orașul nefiind altceva decât o alegorie, o pildă sau un sine pierdut și regăsit, din fericire, cu ajutorul cheilor pe care Murakami ni le oferă cu drag, dărnicie și simplitatea-i atât de caracteristică.
Deosebit de impresionantă mi s-a părut o referire nemaipomenită care, astfel, prin simpla ființare, face posibilă întâlnirea a două lumi care tânjeau una după alta; iată, unirea a avut loc – pare ca înfrățirea a două orașe despărțite de vreun mare ocean. Dar dacă stai bine să te gândești, nimic neobișnuit, diferențele n-au fost niciodată decât subtile, iar asemănările incredibile, dovadă a geniului universal exprimat (și) prin literatură. Haruki Murakami face, cum altfel decât elogios, referire la Gabriel García Márquez, marele lui coleg întru litere și mă tem că nimic nu e (pe-)aici întâmplător, realismul magic al operei columbianului ce nu demult ne-a părăsit, doar ca ființă, nu și ca scriitor, se înfrățește natural cu stranietatea naturalizată a japonezului nostru atât de îndrăgit.
Povestea de dragoste ce-o vom întâlni în acest extraordinar roman e ca prima, dar și ultima; cu toate acestea, ca niciuna alta, din nou – regăsindu-ne sau poate doar tânjind, cu dor, când în trecut, când în viitor, după un misterios și totuși familiar ceva despre care parcă numai el și sufletul tău ar putea fi în stare să povestească. Curățenia, puritatea, inocența unei lumi atât de frumoase, și a unui oraș care are – poate din păcate – nevoie de ziduri, așa incerte cum sunt sau doar par – iată deci referiri mărunte către o carte care cu greu poate fi descrisă, căci nu e vorba de cartea tehnică a unei mașinării fără de suflet. Orașul, descopăr eu aici, poate fi de fapt și un suflet, printre atât de multe altele.
Romanul, luat ca întreg, elogiază visele, speranța, memoria, cărțile din biblioteci, frumoasele și misterioasele biblioteci, dar și oamenii din ele, acei oameni care știu că fără ele, orice oraș, orice lume, cu sau fără ziduri își va pierde până și ultimul reper, sens sau rost. Astfel zidurile incerte ale unui oraș care ești (chiar) TU ar putea dispărea, înainte de vreme, (ce) bine că încă avem ca pavăză a unei normalități tot mai atemporale cartea, literatura și scriitori ca Haruki Murakami.
Ştefan-Adrian BĂRBULESCU
Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile
Autor: Natterson, Cara; Kroll Bennett, Vanessa
Traducător: Han, Carina
Editură: ZYX Books
Loc publicare: București
An apariție: 2023
Cotă: 159.9/N26
Încă o carte despre adolescență? Da! Însă o carte revoluționară, bine documentată și potrivită pentru toți părinții de adolescenți.
Cele două autoare americane, dr. Cara Natterson, medic pediatru, specializată în pubertate și sănătatea adolescenților, și Vanessa Kroll Bennett, o profesionistă recunoscută în educația despre pubertate, sunt recunoscute pentru contribuțiile lor în domeniul sănătății și dezvoltării copiilor. Cartea Ups, pubertatea! prezintă lumea (pre)adolescenților de azi, pe parcursul a 20 de capitole, într-un limbaj simplu, dar care conturează cu realism și pragmatism – fără niciun fel de tabu – pubertatea modernă, mult mai complexă, mai fascinantă și mai dificilă pentru capacitatea noastră de înțelegere decât versiunea pe care am trăit-o noi înșine.
Concepută pentru a-i „înarma” pe părinți cu toate informațiile necesare și importante despre pubertate (văzută, azi, ca etapă incipientă a adolescenței), cartea oferă astfel soluții și strategii pentru ca ei să poată comunica deschis cu copiii pe orice temă, inclusiv despre subiectele cele mai delicate: droguri, excesul de social media, identitatea de gen, alcool, vaping sau sexualitate. Foarte des, autoarele subliniază nevoile constante de iubire, de încurajare și susținere emoțională, de care copiii au nevoie de la adulții din viața lor.
După o scurtă introducere despre pubertatea modernă și o descriere de ansamblu (capitolele 1-2), cel care citește această carte este sfătuit să uite aproape tot ceea ce știe sau credea că știe despre pubertate, deoarece pubertatea copiilor noștri începe mai devreme, durează mai mult și se petrece cu telefonul în mână. Începând cu al treilea, fiecare capitol este împărțit în patru părți, care respectă aceeași structură: 1. o parte despre cunoștințele științifice referitoare la pubertate și la transformările corporale din această perioadă; 2. o descriere a modului în care au evoluat lucrurile de-a lungul timpului, comparativ, mai ales, cu ultimele generații; 3. o parte despre cum ar trebui vorbit despre toate cele prezentate în capitol; 4. o parte cu opiniile și poveștile altor copii, mai mari, care tocmai au trecut prin pubertate. Elementul inedit este abordarea directă a autoarelor, empatică și complet lipsită de tabuuri. Ele discută nu doar despre transformările corporale, ci și despre presiunea social media, anxietate, identitate de gen, sexualitate, toate din perspectiva unei generații crescute în era digitală.
Deseori devine exasperant să încerci să convingi un copil de gimnaziu să te asculte. Chiar dacă, deseori, a nu vorbi poate părea cea mai bună variantă, a înceta să vorbești cu copiii preadolescenți despre lucrurile importante deconectează familiile și produce un hiatus care devine, în timp, o prăpastie peste care nu se mai pot clădi punți de comunicare. Cartea nu oferă rețete magice, ci încurajează părinții să-și cultive propria lor inteligență emoțională.
Această carte poate fi un instrument excelent pentru a-ți înțelege și cunoaște cât mai bine copilul care parcurge cea mai delicată și mai plină de schimbări și provocări etapă a vieții, însă e și un dar extraordinar pentru părinții copiilor cu vârste peste 10 ani.
Camelia KALISCH
Recomandări din partea colaboratorilor
Confesiunile unei dependente de artă
Autor: Guggenheim, Peggy
Traducător: Șiulea, Ciprian
Editură: Pandora M
Loc publicare: București
An apariție: 2016
Cotă: 7/G94
Peggy Guggenheim a fost un adevărat simbol al eleganței, deși ea însăși se auto-caracteriza drept un copil teribil, o narcisistă, o femeie labilă, printre altele. Nu-mi pot explica altfel după ce-am observat cu câtă modestie și-a spus povestea în Confesiunile unei dependente de artă și cât de admirabil a trecut peste fel de fel de obstacole care, uneori, porneau de la artiștii pe care-i proteja ea însăși, ca să nu mai punem la socoteală greutățile inerente din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial sau cele pe care oficialitățile anumitor țări i le-au pus.
Îmi spunea cineva că Peggy ar fi fost muza și iubita lui Brâncuși, despre care a vorbit sumar, dar în termeni buni, în cartea sa. Mă abțin de la a considera că el a admirat-o mai mult decât era cazul, deși având un fel de a fi considerat de unii exuberant sau mai boem decât a fost, e lesne de înțeles de ce a fost „cuplat” cu Peggy… măcar de era așa, i-ar fi vândut la un preț mai omenesc unele dintre operele sale. Uite, amănuntul acesta nu-l știam despre el.
În sfârșit, în carte Peggy povestește de câteva ori și despre Victor Brauner și despre episodul în care acesta și-a pierdut ochiul, relatat autoarei de către o persoană prezentă la petrecerea unde a avut loc încăierarea la care Brauner a fost victimă colaterală. Tot în carte povestește și despre suprarealiști, fără a-i ridica în slăvi mai mult decât erau ridicați la acea vreme pentru a trage concluzia, la final, că secolul 21 n-ar trebui să scoată artiști geniali cu orice preț, că arta secolului nostru nu-i prea place și că artiștii geniali se „întâmplă” destul de rar, cu adevărat. Sunt de acord cu ea că ar trebui să ne aplecăm mai mult spre arta secolului XX, care a oferit o suită de artiști geniali, dar, repet, asta se întâmplă rarisim. Totuși, nu găsesc prielnic să ridicăm ștacheta așa de sus, în defavoarea artiștilor de azi.
Bunul simț cu care a fost scris volumul mi-a făcut plăcere în mod special și mă bucur că l-am pus pe lista de lecturi biografice.
Mihai COTEA
Dispariția
Autor: Steadman, Catherine
Traducător: Doboş, Dan
Editură: Nemira
Loc publicare: București
An apariție: 2022
Cotă: 821eng/M65
Cartea ne proiectează într-o adevărată aventură, un thriller psihologic care combină „culisele actoriei” cu un mister suprarealist. Mia Eliot, o tânără actriță britanică ambițioasă, decide să meargă în Los Angeles, într-o incursiune care pare visul fiecărui actor: „pilot season”, o perioadă intensă în care studiourile caută talente pentru noi seriale. Cu atât mai mult cu cât pleacă din Londra cu inima frântă și o nevoie puternică de reconfirmare profesională, Mia ajunge în LA cu speranța că va începe un nou capitol.
Încă de la primele pagini, cititorului îi este stârnit interesul fiind părtaș la întâlnirea cu multe posibilități de evoluție dintre protagonistă și Emily Bryant, o altă actriță timidă și agitată, cele două făcând cunoștință în cadrul unui casting pentru un rol. Mia este complet fermecată de șarmul lui Emily, având ca bază pentru convingerea ei discuția plăcută pe care au avut-o împreună.
Situația devine mai complexă când Emily îi adresează celeilalte actrițe o rugăminte simplă, și anume să-i țină locul câteva minute în sala de așteptare. După care eroina realizează că nu o mai poate găsi, aceasta dispărând fără urmă. Fiind complet șocată de situație, Mia plănuiește să o caute. Ulterior, apare o femeie care pretinde că este Emily, dar care nu este persoana pe care Mia o cunoscuse.
Astfel, traversând un labirint de emoții și încercări, povestea devine din ce în ce mai întortocheată cu cât acțiunea avansează.
Această operă are un efect fascinant și acțiunea este evident gândită într-un mod extrem de inteligent, fiind categoric o carte pe care nu o lași ușor din mână, mai ales pe la final, când totul se desfășoară într-un ritm alert. Este ceva incredibil cum, în această poveste, protagonista devine dintr-o simplă actriță o femeie detectiv, hotărâtă să deslușească misterul care se învârte în jurul dispariției lui Emily Bryant.
Pentru cei care sunt fani ai thrillerelor, această carte este potrivită și reprezintă o lectură plăcută, care îi va ține antrenați. În concluzie, recomand cartea cu mare căldură, sperând să vă încânte citirea ei!
Alexia MORA
Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars
Autor: Furnea, Alexandra
Editură: Humanitas
Locul publicării: București
An apariție: 2022
Cotă: 821rum/F98
Unii vor vedea în mărturiile mele strigăte de ajutor, alții o critică la adresa corupției din România. Jurnalul meu va însemna lucruri diferite, pentru oameni diferiți. Pentru mine, este un mod de a da un sens suferinței. (…) Pentru mine, aceasta nu este doar o carte. Este parte din mine. Este un fragment din ființa mea cea mai intimă. Este inima mea, dacă ea ar fi confecționată din hârtie și ilustrată cu cerneală. Este sufletul meu, pe post de document.
Despre acel 30 octombrie 2015 întunecat cu siguranță că ne amintim cu toții. La fel și despre diferitele teorii care s-au născut atunci. Știm, evident, și faptul că la mulți ani distanță s-a dat verdictul în dosarul „Colectiv”. Unii vinovați au plătit, alții nu. Dincolo de această tragedie, știm că spitalele noastre sunt pline de bacterii, și că, uneori, ești externat mai bolnav decât la internare. Și asta n-are nicio legătură cu Colectiv. La fel și corupția. E omniprezentă, ca un dumnezeu al celor care se cred atotputernici, cărora nu le e frică de nimic. Dar, o dată cu Colectiv, lucruri despre care nu se vorbea niciodată au început să iasă la iveală.
Poate credem că tot ceea ce s-a întâmplat atunci e demult istorie, că lucruri ca atunci nu se mai pot întâmpla. Ei bine, la aproape zece ani de la tragedie (din câte am aflat de pe internet), încă nu există în România un spital pentru mari arși. Cei mutilați de această tragedie, așa cum veți afla și din această carte, sunt pe cont propriu, fiind nevoiți să caute rezolvare în spitalele din Europa.
Dacă aveți curaj, luați și citiți această carte. Dar trebuie să fiți tari! Nu e deloc ușor să treci peste rândurile scrise cu lacrimi și durere de Alexandra, despre experiența ei și a celorlalți răniți, în „spitalele nevindecării”. O seară care le-a marcat pentru totdeauna viața tuturor, mai ales celor răniți. După această seară ce a urmat? Multă durere și suferință. Morți. Răniți grav. Operații. Bacterii. Infecții nosocomiale. Minciună. Uitare. Căci da, cei responsabili au și uitat deja de asta. Dar cei pentru care operațiile și recuperarea au devenit după incident un mod de viață n-o vor uita niciodată. Și suntem responsabili și noi, cei mici, să nu uităm, și să ne asumăm că ceva trebuie schimbat în țară, pentru ca așa ceva, sau ceva și mai grav, să nu se repete niciodată, dar nici să nu se întâmple.
Încă dinainte ca această carte să apară în librării, încă dinainte chiar ca aceste gânduri să devină o carte, am putut citi suferința autoarei și a celor dragi ei pe blog. M-am cutremurat. Nu credeam că poate exista atâta minciună și falsitate la cei care ar trebui să aibă grijă de noi, în mâinile cărora ne încredințăm uneori chiar propria viață. Dar se poate. Nu e suficient că doare, trebuie să fii și umilit. Doar așa te pot face să crezi că ești un nimeni, iar ei dețin adevărul absolut.
Nu pot să dau mai multe detalii despre această carte, dar vreau să vă îndemn s-o citiți și s-o recomandați și altora spre lectură. Doar așa nu vom uita. Este singurul mod în care mai putem empatiza cu victimele acestui dezastru. Poate așa vom înțelege altfel lumea în care trăim.
Jurnalul lui 66 s-a născut din dorința și nevoia de a spune adevărul despre incendiul din clubul Colectiv și despre ceea ce i-a urmat. (…) Dincolo de a fi confesiunea mea despre ce s-a petrecut în noaptea de 30 octombrie 2015 și după aceea, jurnalul este un testament indelebil pe care îl las României, în speranța că, într-o zi, asemenea tragedii nu vor mai fi posibile. – Alexandra Furnea
Vlăduț BURDE
Nimic nu e adevărat
Autor: Jewell, Lisa
Traducător: Borţoi, Irina-Marina
Editură: Litera
Loc publicare: Bucureşti
An apariție: 2024
Cotă: 821eng/J53
Lisa Jewell știe ce face! Scrie thrillere captivante cu personaje realiste și relații complexe, care au rolul de a ne ține mereu în suspans, fiind autoarea numărul unu în topul bestsellerurilor din New York Times și Sunday Times. Ea are superputerea de a complica lucrurile, de a le lăsa suspendate și de a le transforma în focuri de artificii. Tăioase, vibrante, neașteptate, spectaculoase. Așa sunt finalurile ei. Și nu le poți uita și nici anticipa. Iar personajele sale, brute și neșlefuite, completează tabloul misterios.
Înainte chiar să începi cartea, știi că cineva nu spune adevărul, iar asta te face să fii mereu cu ochii în patru! Nimic nu e adevărat este descris ca fiind un thriller psihologic captivant, întunecat și tulburător, cu personaje imperfecte, aparent înșelătoare și o poveste imprevizibilă. Criticii apreciază construcția bine realizată a romanului și faptul că nu există personaje complet nevinovate. Scrisă ca și cum cititorul ar viziona un documentar despre crime reale pe Netflix, povestea se învârte în jurul a două personaje: Alix Summers, o frumoasă și populară podcaste-riță, și Josie Fair, o femeie foarte ciudată.
Josie și Alix s-au născut în aceeași zi, dar viețile lor au decurs cât se poate de diferit până la vârsta de 45 de ani, când, printr-un capriciu al sorții, s-au întâlnit în același restaurant de ziua lor. Însă în timp ce Alix sărbătorea gălăgios cu un grup mare de prieteni, Josie stătea, deprimată, la masă cu soțul ei, omul care primea mai des titulatura de tată decât de soț. Fascinată de strălucirea lui Alix, căreia îi urmarea cu mult interes podcasturile, Josie încearcă să se insereze artificial în orbita ei și îi sugerează să facă un podcast despre ea și decizia de a face schimbări radicale cu viața ei începând din acel moment. Pe măsură ce interacțiunea dintre ele se derulează, intrăm în universul întunecat al vieții lui Josie. Aflam cu stupoare că relația cu soțul ei a început pe când ea avea doar 14 ani, iar el 42. Ceva necurat se întâmplă și cu cele două fiice ale cuplului: una dispărută de cinci ani, iar cealaltă inadaptată social. Prin comparație, viața lui Alix era perfectă. Avea un soț care câștiga fabulos și care își iubea și răsfăța soția, copii adorabili și bine crescuți și, peste toate, o casă de vis. Evident, soarta nu le pregătise aceleași cărți, nici nu le oferise aceleași beneficii.
Dar de la a doua jumătate, cartea ia o turnură neașteptată. Invidia lui Josie este aproape palpabilă, se săturase să fie păpușa din mâinile păpușarului ei, avea nevoie de o schimbare și ceva îi spune că viața lui Alix o să fie cel mai bun teren de joacă. Atmosfera întunecată se intensifică și nu mai este sigur că ceea ce vedem este o imagine reală sau una reflectată de o oglindă deformată.
Mi-a plăcut povestea, a fost o combinație interesantă între thriller, suspans și psihologie, cu o dinamică ce se deformează la fiecare pas și personaje care poartă măști întunecate și hidoase. Dar, atenție, nimic nu e adevărat, nimic nu e întâmplător! O avertizare care ar trebui să ne pună pe gânduri, pentru că mereu suntem întâmpinați de aparențe. Ne lăsăm păcăliți și foarte rar mai privim dincolo de ele.
Credem poveștile care ne sunt livrate și nu încercăm să deslușim misterul sau să descoperim fațetele adevărului. Așa că poate vecinii tăi nu sunt atât de drăguți precum ți-i imaginezi. El nu este un bătrânel simpatic, nu este tatăl ei și nu este atât de amabil precum lasă zâmbetul lui să pară. Poate prietenele care râd în hohote nu sunt atât de apropiate precum ai crede.
„Nimic nu e adevărat” este oare un strigăt de ajutor sau o manipulare? Nici măcar după ce am întors ultima filă a cărții nu sunt convinsă că am aflat pe deplin adevărul!
Daniela ROB
Verity
Autor: Hoover, Colleen
Traducere: Buzoianu, Cristina
Editură: Epica
Loc publicare: București
An apariție: 2019
Cotă: 821(73)eng/H77
Colleen Hoover este o populară autoare americană care scrie în principal romane în genurile romantic și ficțiune young adult. A început să fie cunoscută încă din 2012, când romanul ei Slam. Din dragoste pentru Layken a fost nominalizat la Goodreads Choice Award, secțiunea Carte pentru tineri. Deși fiecare roman al ei a avut succes, multe dintre titlurile sale clasându-se printre cele mai bine vândute în clasamentul New York Times, probabil cea mai mare rezonanță a avut-o cu romanul de dragoste Totul se termină cu noi, publicat în 2016. Comparativ cu alți autori ai genului, putem spune că autoarea Colleen Hoover se bucură de un succes răsunător, cărțile ei fiind îndrăgite de foarte mulți dintre tineri.
În cartea de față, Verity, publicată în engleză în 2018 și în traducere românească în 2019, protagonista este Lowen Ashleigh, o scriitoare aflată într-un impas profesional și financiar. Din fericire, ea primește o ofertă neașteptată: să termine seria de romane de succes a celebrei scriitoare Verity Crawford, care a rămas paralizată în urma unui accident.
Acceptând propunerea făcută de soțul lui Verity, Jeremy Crawford, protagonista Lowen se mută temporar în casa acestora pentru a cerceta notițele și manuscrisele autoarei care a angajat-o. Printre documente descoperă un manuscris autobiografic ascuns, pe care cel mai probabil Verity nu i l-ar fi arătat de bunăvoie. Citindu-l, Lowen Ashleigh descoperă fapte șocante: relația toxică dintre Verity și Jeremy, gelozia extremă față de propriii copii, în legătură cu care Verity considera că îi răpeau dragostea lui, astfel nemairămânând suficientă și pentru ea și, cel mai șocant, o mărturisire înfiorătoare privind moartea uneia dintre fetele lor gemene, Harper.
Momentul de maximă intensitate a cărții este partea în care se mai arată anumite fragmente din manuscrisul lui Verity, întrucât în acele clipe se poate observa cum autoarea realizează o introspecție profundă, care la prima vedere poate fi șocantă.
Astfel, pe măsură ce Lowen citește manuscrisul, începe să dezvolte sentimente pentru Jeremy și să suspecteze că Verity simulează starea de inconștiență. Tensiunea crește, iar limitele dintre adevăr și minciună devin tot mai tulburi.
Finalul rămâne deschis interpretărilor: Verity moare, iar Lowen găsește o scrisoare rămasă în urma ei, în care susține că manuscrisul n-a fost decât un exercițiu de scriere creativă și că tot ce a scris e ficțiune, însă adevărul rămâne incert.
În concluzie, merită să subliniez că această carte reprezintă un carusel de emoții și mister care cu siguranță te va ține în suspans și o recomand cu mare căldură pasionaților genului thriller.
Alexia MORA
