„Simion Pop, om al culturii şi al demnităţii”
– scriitor, jurnalist, diplomat –
95 de ani de la nașterea scriitorului maramureșean (1930)
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Născut pe 25 septembrie 1930, Simion Pop a fost o figură marcantă a culturii românești, un intelectual care a îmbinat jurnalismul, literatura și diplomația într-o carieră impresionantă. A abordat diverse genuri literare, de la romane și nuvele, până la poeme, reportaje și memoriale de călătorie.
A debutat editorial cu povestiri despre țărani și colectivizare: „Călătorie cu bucluc”, „Pământul Spânzuratului”, „Afișe de bal”. Tema meleagului natal e prezentată în variate motivații și modalități expresive: romanul „Triunghiul”; „Nord – eseuri”, „Cimitirul vesel” – monografie despre Săpânța.
A fost reporter al Radiodifuziunii Române între anii 1951-1958, a scris cartea de reportaj „Paralela 45”, distinsă cu Premiul Academiei Române (Editura Tineretului, 1958), periplu continuat pe parcursul a trei decenii, în trilogia cu același titlu: „Paralela 45” (Editura Sport-Turism, 1981).
A fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (1958-1968), redactor la ziarele de Maramureș și Satu Mare.
Timp de 20 de ani a fost director și editor al revistelor „România Pitorească” și „Vacanțe în România” și s-a consacrat memorialului de călătorie, ilustrat prin cărțile: „Pieton în Cuba”, „Orga de bambus”, „Cartea Chinei”, cărți pentru care, în 1979, primește Premiul „Ralph Alofs” al Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism.
Pop Simion s-a afirmat prin romane de maturizare literară, dintre care se amintesc: „Criza de timp”, „Marșul alb”, „Student la istorie” etc. Spiritul lui pendulând între pragmatism și romantism, resursele lui de lirism se regăsesc în volumele de poezie: „Fotograful de îngeri”, „Debarcând în amurg”, „Ultimul unicorn”.
După 1989, Pop Simion este primul ambasador al României postdecembriste în Ungaria, contribuind la înființarea Institutului Cultural Român din capitala Ungariei. Perioada îl inspiră pentru romanul cu segment biografic „Excelența sa”, apărut în 1997. În viitor, cu un domiciliu variabil și „naveta” între trei țări: România, Spania, Ungaria își asumă un destin de „vagabond mapamondic” prin țări ale Americii Latine, făcând investigații de antropologie în culturile străvechi latino-americane pentru cele două volume „Sub Crucea Sudului”, al doilea volum fiind finalizat și pregătit pentru tipar de către autor înainte de deces.
În ultimii ani ai vieții, și-a găsit refugiul în împrejurimile orașului Pécs, în Ungaria, unde a locuit și creat, alături de cea de a doua sa soție. S-a stins din viață la 12 mai 2008 la Pécs și a fost înmormântat în cimitirul parohiei ortodoxe Sfânta Cuvioasă Parascheva a comunității românești din Gyula.
Sursa: Simion Pop, „Nomad în Mesoamerica”, vol. 1, București, Cartea Românească, 2001.
