Poetul a murit, „Imnurile” trăiesc!
– 25 de ani de la moartea poetului Ioan Alexandru (2000) –
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
„Aş avea nevoie de geniul poetului ca să-mi pot exprima bucuria care mi-a invadat sufletul citind şi meditând aceste «Imne». În ele am descoperit tocmai ceea ce de mult doream: frumuseţea poetică, adevăruri filosofice, bunătate a marilor principii etice, splendoarea de dincolo de zări a cutremurătoarelor mistere creştine «misterium tremendum» a trăirilor în lumina savuroasă a unei mistice uniri cu Dumnezeirea, şi toate acestea transformate, transmutate, transfigurate, trăite şi exprimate din partea unui poet, pătruns în esenţă, de acel «quid proprium» al sufletului românesc.
Este un miracol, răspântie de veac, de epocă; un început de lume nouă, o creaţie sau o recreaţie, a unei experienţe poetice, a unei intuiţii creatoare inedite.” (Ion Buzaşi)
Dimensiunile pedagogică şi ştiinţifică a prof. univ. dr. Ioan Alexandru sunt vaste și nu ar fi complete fără cea umană, poposim doar asupra aspectului liric, și anume: „Imnele”. Este unul dintre cei mai importanți poeți ai generației ’60. Poezia sa a evoluat de la un expresionism cu tematică rurală, satul transilvan fiind o permanență a scrisului său, la o poezie pătrunsă de fiorul religiozității, în care rescrie teme creștine și patriotice. Este considerat cel mai însemnat poet religios român postbelic, nefiind poate o simplă întâmplare că s-a născut în noaptea de Crăciun a anului 1941, la Topa Mică, județul Cluj.
A fost preocupat de scrierea „Imnelor”, călătorind spre mănăstirile din întreaga țară. În anul 1966, călătorind spre mănăstirile din Moldova, se oprește și la Mănăstirea Rohia, loc de care va rămâne permanent legat. Îl cunoaște pe Justinian Chira, starețul Mănăstirii Rohia, de care va rămâne apropiat și cu care va întreține o bogată corespondență, amintindu-i de planul primului volum: „Am un plan de viitor deja făcut care cuprinde 307 titluri de Imnuri lirice. Un titlu este Rohia. Dacă voi trăi să le pot împlini aceste trei sute de imnuri, datoria vieții mele va fi încheiată. Imnuri lungi în care să fie redeșteptate toate frumusețile Cosmosului în lumina Învierii, neamul și graiul și părinții, așa cum au făcut marii poeți ai altor neamuri, Dante, ori Roman Melodul, ori Eminescu, Coșbuc și Blaga la noi”.
Nu de puține ori amintește de „Rohia sfântă, locul cel mai luminos pe lângă satul meu din această culme de lut dată de Domnul pentru trudă și mormânt”. Și-a construit o casă la Rohia, un loc de reculegere și de creație, amintind de dorința de a aduce aici manuscrise și cărți, iar atunci când va veni momentul, de a fi înmormântat aici.
Ioan Alexandru, „poetul mărturisitor și de atitudine”, a trecut la cele veșnice în ziua de 16 septembrie 2000, departe de țară, în Germania. Își trăiește somnul de veci în cimitirul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, județul Cluj.
Dintre titlurile Imnelor, amintim: „Imnele bucuriei” (1973), „Imnele Transilvaniei” (1976), „Imnele Transilvaniei II” (1985), „Imnele Moldovei” (1980), „Imnele Țării Românești” (1981), „Imnele iubirii” (1983), „Imnele Putnei” (1985), „Imnele Maramureșului„ (1988).
Sursa: „Imnele iubirii”, Ioan Alexandru, Târgu Lăpuş, Galaxia Gutenberg, 2009.
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare | 16 septembrie 2025
„Ioan Alexandru – 25 de ani de la moarte” – vitrină de carte realizată de Filiala „Nicolae Iorga”,
pentru a marca împlinirea a 25 de ani de la moartea poetului Ioan Alexandru.
„Ioan Alexandru (n. Ion Șandor 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj – d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia.’’
Sursa: https://poetii-nostri.ro/ioan-alexandru-autor-30/
Sursă foto: Filiana „Nicolae Iorga” – Facebook
