Teodor Mazilu: viața și opera
(11 august 1930 – 18 octombrie 1980)
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
„Mazilu în viață și în operă era necruțător, din iubire și din cea mai firească, omenească bunătate, cine crede altfel nu spun că nu-l prețuiește, dar spun că nu-l înțelege.” – Lucian Raicu în prefața cărții „Soarele și ambianța”, Mazilu Teodor, Editura Minerva, București, 1983, p. XXV.
Teodor Mazilu, dramaturg, prozator și poet, s-a născut în 11 mai 1930, la București. A fost redactor la „Tinerețea” (1946-1947) și la „Tânărul muncitor” (1947-1949). A debutat cu poezie în „Flacăra”. Debut editorial cu „Insectar de buzunar” (1956), culegere de foiletoane și schițe satirice, nu fără o vervă absolut personală, vizibilă mai bine în culegerea din 1957, „Galeria paravlagiilor”. A colaborat la „Contemporanul”, „Flacăra”, „Luceafărul” și „România literară”. A publicat schițe, nuvele, romane, teatru, poezii și eseuri. A realizat traduceri, în colaborare, din Massimo Azeglio, Marti Larni, Carlo Manzoni.
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1978), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1975), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1959).
Teodor Mazilu a decedat în 18 octombrie 1980, la București.
Sursa: „Dicţionarul esenţial al scriitorilor români”, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu Coordonatori, Bucureşti, Albatros, 2000.
