TEODOR ARDELEAN - 60:

„Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece”

Volum omagial editat de redacţia revistei Bibliotheca Septentrionalis.
Selecția textelor aparținând lui Teodor Ardelean este realizată de Antoaneta TURDA.

© Copyright 2011. Toate drepturile rezervate. Biblioteca Județeanã „Petre Dulfu” Baia Mare. Tipar: Cromatica press. 

  • Coordonatori:
    Adrian Pop și Angela-Monica Jucan
  • Tehnoredactare și coperta:
    Firuța Șomcutean
  • Culegere text:
    Ștefan Adrian Bărbulescu
TEODOR ARDELEAN
Date biografice
  • n. 14 iunie 1951 – Moigrad-Porolissum, com. Mirşid, jud. Sălaj (părinţii: Teodor şi Oniţa)
  • 1958-1966 – Studii gimnaziale: Şcoala generală din comuna Mirşid, judeţul Sălaj
  • 1972-1974 – Redactor în cadrul Redacţiei Ziarului „Năzuinţa” Zalău
  • 1974-1977 – Emailator la Întreprinderea de Conductori Electrici Emailaţi Zalău
  • 1976 – licenţiat al Facultăţii de istorie-filosofie, Secţia filosofie, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca
  • 1977-1979 – Bibliotecar; profesor suplinitor; director educativ la Grupul Şcolar al Ministerului Industriei Uşoare Baia Mare
  • 1979-1985 – Instructor Club studenţesc la Institutul de Învăţământ Superior Baia Mare
  • 1985-1988 – Instructor cultural la Consiliul Judeţean al Sindicatelor
  • 1988-1990 – Instructor cultural la Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Maramureş
  • 1990-1992 – Director la Biblioteca Judeţeană Maramureş
  • 01.06.1992-16.10.1992 – Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Maramureş (PUNR)
  • 16.10.1992-22.11.1996 – Senator, Senatul României Bucureşti, ales în judeţul Maramureş în circumscripţia electorală nr. 25, pe listele PUNR (Vicepreşedinte al Comisiei de Politică Externă din Senatul României – o sesiune; Vicepreşedinte al Senatului României – o sesiune; Preşedinte al Comisiei de Privatizare din cadrul Senatului României – 6 sesiuni)
  • 1998-1999 – Decan al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare
  • 1996-2001 – Director pentru strategie la S.C. Izoterom SRL Baia Mare
  • 2000-2004 – Consilier în Consiliul Judeţean Maramureş
  • 2001-prezent – Director, Cercetător ştiinţific gradul III la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, fosta Biblioteca Judeţeană Maramureş
  • 2005-2006 – Studii Masterale – Managementul administraţiei publice şi statutul funcţionarului public, în cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare, Facultatea de Drept
  • 2008 – Doctor în litere cu teza Limba Română şi Cultivarea ei în preocupările Astrei (coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Gheorghe Pop, Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere)
  • 2008-prezent – Consilier în Consiliul Judeţean Maramureş (PNL)

Spune-mi ce citești…

E plină lumea de aserțiuni critice. Că se citește prea puțin, că nu se prea citește, că se publică ce nu ar merita publicat și, în consecință, se mai citește și ce nu ar trebui citit… E plină lumea de sociologi care lec turează foarte puțin prin facultățile lor acreditate, prin excepție de la îndoiala metodică de tip cartezian, dar care fac sociologia lecturii și trag concluzii mult mai savante decât ar fi nevoie. Spun asta pentru că la noi, la români, este o zicere veche, poate tot atât de veche precum cărțile, o zicere devenită pentru unii …și-ncă mulți vor trece „zicală”, pentru alții „proverb”, oricum, o zicere foarte înțeleaptă: „Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești!”. Altfel spus, omul se cunoaște după citit.
După cât e de citit, de necitit, de prost citit, de bine citit… Și nu numai. Până și instituțiile se cunosc după „încărcătura” de lectură și calitatea lecturilor indivizilor care prestează în aceste structuri ale societății. Citești o știre într-un ziar, asculți o dezbatere la televiziune și poți realiza ce și câte lecturi stau la baza unei culturi. Sau, poate, unei subculturi, unei stări departe de cultură, pentru că o cultură adevărată nu se poate dobândi precum diplomele prin așa-zisele noastre universități și nici prin acestea. Nu e atât de im portant ca pensionarii să citească. Ei au făcut-o și la vremea lor activă. E mult mai im por tant ca cei ce reprezintă viitorul acestei nații (elevii, studenții, profesioniștii tineri) să uzeze de acest „pom al cunoaș terii”, care este lectura. Să citească, să studieze, să cerceteze, să aprofundeze… Cu convingerea că zicerea cea înțeleaptă reprezintă o bună practică a trecutului nostru cultural. Și cu speranța că această nație va dăinui ca nație. Sau ca popor. Că nu va decădea în a fi doar o populație.
Așadar, haideți să reformulăm: „Spune-mi ce citești și eu o să-ți spun cine vei fi!” Adică o să-ți spun viitorul!

(Reproducere din „Gazeta de Maramureș”, 28 februarie 2011)

Coperta