Întoarcerea – Reîntoarcerea ACASĂ a vrăjitorului de sunete Iosif Herțea (1936-2018)

Gongul a bătut, cortina s-a ridicat și prima scenă a vieții „celui mai mare maramureșean specialist în etnologie, folclor și etnografie și românul cel mai important al promovării sunetului ca instrument de muzicalitate și muzicalizare”[1], după cum îl numea dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, s-a desfășurat la Ferneziu, suburbie a Băii Mari, în 22 martie 1936.

„Iosif Herțea – vrăjitor de sunete ciudate”

Compozitorul, etnomuzicologul, creatorul de instrumente Iosif Herțea s-a născut în Ferneziu, la 22 martie 1936. Copilăria și-o petrece la Târnăveni, unde a urmat clasele primare, iar la vârsta de 14 se mută la Cluj unde urmează atât cursurile Liceului Teoretic „Gheorghe Barițiu” cât și cele ale Liceului de Muzică, clasa de violoncel.

„Poezia, patria cuvintelor de duh”

Începând din anul 1999, ziua de 21 martie a fost instituită de UNESCO, Ziua Internațională a Poeziei, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.

Întâlnire online a bibliotecarilor din Maramureș

Instantanee de la o nouă întâlnire online a bibliotecarilor din Maramureș. Cu această ocazie s-a discutat despre ce se întâmplă în această perioadă în bibliotecile din Maramureș și despre viitoare activități pe care bibliotecarii le pot organiza în bibliotecile lor. Sursa: BJPD – Facebook

Din patrimoniul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” (5)

Din patrimoniul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” (5) de Simona DUMUŢA Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” De bello Peloponnesiaco, Tucidide, Frankfurt, 1589 Oglinda paginii de titlu: THVCYDIDIS / DE BELLO PELOPON- / NESIACO LIBRI VIII. / Ex interpretatione Laurentii Vallae, ab Henrico / Stephano iterum recognita. / In hac secunda editione, quae accuratior multis partibus, quam /…

Călătorii cu ajutorul cărţilor

de Anca SIMA
„Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş…” (Mircea Cărtărescu)

Semper fidelis

La sfârșitul intervențiilor lor din Senatul Roman, membrii acestui forum de autoritate obișnuiau să rostească expresia „Semper fidelis”, ca o formulă de mărturisire a credinței și atașamentului lor în „aranjamentul de lucru” al Republicii.