De Raluca DONCIU
În 7 iulie lumea întreagă sărbătorește Ziua Mondială a Ciocolatei. Cei care mă cunosc ar spune că sunt ipocrită să scriu despre această zi, din moment ce nu consum ciocolată… dar veți vedea mai jos că recomandarea mea nu e din domeniul gastronomic.
Se spune că ar fi cea mai mare invenție culinară a omenirii. În urmă cu aproximativ 2500 de ani, aztecii își adorau băutura de cacao atât de mult, încât credeau că zeul înțelepciunii, Quetzalcoatl, le-a pus-o în cale. Asta chiar dacă era total neîndulcită. În Europa secolului al XVI-lea, ciocolata a devenit dulce și a uimit întreaga lume.
Majoritatea companiilor mari de ciocolată de azi și-au început activitatea în secolul XIX. Din păcate prea multe dintre ele sunt acuzate că folosesc copii sclavi, răpiți și vânduți pentru a recolta boabele de cacao. Mai multe detalii despre aspectul acesta vom „povesti” altă dată, dar ar fi minunat dacă ați alege doar ciocolată cu însemnul „Fair Trade”, pentru a nu susține astfel de practici barbare. Nu uitați că orice alegeți să cumpărați, aceea susțineți, acolo e „votul” vostru.
Mama mea mă întreabă des de ce recomand în aceste articole doar cărți pentru cei de vârsta copiilor mei. Situația e mult mai „gravă”, ei m-au depășit, au trecut, cum s-ar zice, de la Cartea Copiilor la Editura Arthur. Când spun Charlie Ciocolată, ei se gândesc la Roald Dahl, iar eu la Julia Donaldson. Încă nu „mi-am făcut plinul” cu versurile ei distractive, ilustrate atât de viu de către Axel Scheffler.
Însă „trișez” de două ori când vă recomand această carte azi, de Ziua Ciocolatei. Nu doar că nu conține nicio rețetă de ciocolată, dar în cartea originală personajul se numește Charlie Cook, ca să rimeze cu book… la noi Ciocolată ca să rimeze cu preferată…
Dar de câte ori citesc Charlie Ciocolată și cartea lui preferată îmi vine să i-o arăt fascinată domnului director al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, să văd dacă și lui i s-ar părea, la fel ca mie, un uimitor și distractiv elogiu adus cărților…
Charlie Ciocolată citește o carte despre un pirat, care citește o carte despre Bucle Aurii, care citește o carte despre un cavaler, care citește despre o broască… Găsiți în această carte și regine, și extratereștri, orice vă doriți!
De câte ori dați pagina, vă treziți într-o altă carte, citită de personajul anterior. Stilurile fiecărei „cărți” au fost ilustrate cu mare talent de Axel Scheffler, găsiți inclusiv o revistă, cu rubrică de Mica Publicitate. Copiii se vor distra nu doar de rimele simpatice ale Juliei Donaldson, ci și de faptul că fantoma ce apare într-un tablou pe prima pagină, pe un perete din camera lui Charlie Ciocolată, la final citește, din cartea ei preferată, „despre-un fotoliu și-un băiat pe nume Charlie Ciocolată”. Dar toată cartea e plină de astfel de indicii de legătură între „cărțile” descrise. De exemplu, mama fetiței care a văzut un OZN citea într-o revistă de femei despre un hoț care a furat coroana regelui, și care apoi în închisoare citea cartea lui preferată… iar când dăm pagina să vedem care era cartea preferată a hoțului, găsim ștampila Bibliotecii Penitenciarului, găsim liniuțe tăiate de numărat zilele, ca și cum acestea ar fi aplicate pe paginile cărții pe care o răsfoim. La final, vedem pe un raft toate cărțile:
Așadar, de Ziua Ciocolatei, vă recomand o carte care mi se pare că sărbătorește iubirea pentru lectură. Cu siguranță că dacă ar fi avut aztecii această carte, ar fi crezut că e trimisă de Quetzalcoatl! Dacă și dragonii se opresc din luptă ca să li se citească glume…
„… Despre Sir Percy Pilkington,
un cavaler brav și vestit,
ce-a spus dragonului:
– Stai! Nu-s încă de luptă pregătit.
Întâi vreau să-ți citesc ceva!
Și-a prins a zăngăni pe el, de râs, armura toată.
Pe când citea pentru dragon un banc (din cartea-i preferată)…”
Și închei cu un citat care compară cărțile cu ciocolata:
„Aș pune cărțile pe același nivel cu ciocolata, pentru că o carte bună este delicioasă.” – Nikki Giovanni.
