Activități
Astăzi iar am fost “chemat la datorie” de câțiva învățători de la Școala Gimnazială din Mireșu Mare. M-au rugat să vin la clasă să le vorbesc copiilor despre daci – și, mai ales, să-i ajut să simtă că istoria asta a noastră nu e doar din manual, ci și din suflet. Recunosc, de fiecare dată când intru în clasă ca bibliotecar-mesager al poveștilor, mă încearcă un amestec de emoție și bucurie. Copiii sunt curioși, pun întrebări care te iau prin surprindere și, culmea, te fac să vezi trecutul cu alți ochi. Când le povestești despre daci, despre cum trăiau, ce credeau și cum se raportau ei la lume, vezi cum li se aprind beculețele în privire. E greu să nu te molipsești de energia lor.
Și-mi dau seama că, poate, rolul meu e mai mult decât să aduc cărți sau informații. Poate e să pun o mică punte între ei și rădăcinile lor. Să-i ajut să simtă că nu suntem doar „după lecție”, ci parte dintr-o poveste care continuă.
În fiecare clasă în care intru, mai învăț și eu ceva.
Și cred că tocmai asta e frumusețea meseriei mele.
Mulțumesc pentru primire Dragos Gelu, Pop Livia, Dragos Anisoara și domnilor dir. Dorca Raul și Zah Monica!
Sursa: Ioana Hochia | Facebook.
