Tag Archives: Teodor Ardelean

De dr. Teodor ARDELEAN. Nu ştiu să se fi scris o exegeză despre „motivul cuiului în literatură”. Dar mi-aduc aminte de o scenetă a Grupului „Divertis” de la Iaşi, „performată” prin ’83 pe scenele studenţeşti. Un individ încerca să bată un cui, iar şeful nu era de acord cu „acţiunea”.

De dr. Teodor ARDELEAN. Stau prea mult cu nasul în cărți, din dorința de a servi nevoile unui profil ce se cheamă homo doctus! Din întâmplare, îmi bag prea adesea nasul și unde nu-mi fierbe oala! Noroc că încă nu mi s-a spus că umblu cu nasul pe sus. Aș fi foarte trist să aflu că în anumite împrejurări cineva m-a dus de nas și voi fi foarte mulțumit dacă frumoșii mei contemporani s-ar ocupa mai mult cu „măsurișul” nasurilor din zilele noastre, prea des „luate la purtare”…

De dr. Teodor ARDELEAN. Cu ocazia unei vizite sabațiene în România l-am cunoscut pe prof. dr. Haim Maor, șeful departamentului de Arte al Universității Ben-Gurion din Negev, Beer Sheva, Israel (Facultatea de Științe Umaniste și Științe Sociale). Se știe că în statele cu bună tradiție academică fiecare al șaptelea an de activitate este „an sabațial”.

De dr. Teodor ARDELEAN. Da, am avut fericirea de a întâlni la Cracovia polonezi fericiţi că pot vorbi româneşte. Sunt, majoritatea, oameni în vârstă, peste care istoria a trecut cu toate uneltele sale şi cu toate rănile produse, dar care nu uită că în anumite momente ale vieţii lor România le-a fost de ajutor.

Cei care au definit Biblioteca prin comparație cu Paradisul (pornind de la Seneca și Jorge Luis Borges) aveau în vedere densitatea de cunoaștere și sistemicitatea stocate în volumele de pe rafturile acestor Case ale Științei Umane.

Cei care au definit Biblioteca prin comparație cu Paradisul (pornind de la Seneca și Jorge Luis Borges) aveau în vedere densitatea de cunoaștere și sistemicitatea stocate în volumele de pe rafturile acestor Case ale Științei Umane.

Nu știu să se fi validat, în Imperiul Sintagmelor Intens și Corect Vehiculate, expresia „dreptate culturală”. Nu știu, dar cred că fiecare dintre noi, în variate feluri, slujim această cauză. Adică, gândim de bine, analizăm corect, încadrăm cinstit elemente din Colțul Nostru de Univers Trăit.

Săptămâna aceasta ar fi trebuit să sărbătorim „Natalis Urbis”, cunoscută mai ales în formula sintagmatică „Natale di Roma”. În 753 î. Hr. a fost construită Roma de către Romulus și Re­mus, iar ziua întemeierii este 21 aprilie.

Cu ocazia întemeierii Colecției „Nicolae Steinhardt” la Facultatea de Litere de la Universitatea din Salamanca, cea mai veche instituție de învățământ superior din Spania (1218), am vizitat printre altele și cabinetul de lucru al celui mai mare rector al acestei prime academii spaniole, Miguel de Unamuno.

Matei Balș (6 ianuarie 1905 – 19 aprilie 1989)
de Dr. Teodor ARDELEAN
Se spune că intelectul trebuie mereu antrenat, deoarece numai în acest fel își poate păstra vigoarea și prospețimea. Există multiple posibilități de punere în operă a exercițiilor de acest fel, fie că e vorba de împrospătarea memoriei, radicalizarea imaginației sau consolidarea mijloacelor de performanță.

Titlul acestei însemnări este inspirat din cartea publicată (în regie proprie) de profesorul Ioan Dărăbăneanu din Beiuș, intitulată „Catedra Cimitirului din Deal”. Metafora epică este utilizată de autor în ideea că cei trecuți spre veșnicie și împă­mântați în Dealul Beiușului nu și-au încheiat „mandatul apostolic” nici prin pensionare și nici prin moarte.

de dr. Teodor ARDELEAN
Ca membru în echipa de proiect pentru „2021 – Baia Mare – Capitală Europeană a Culturii”, mi-am propus ca, în anii premergători, să întreprind călă­torii de informare în orașele declarate câștigătoare pentru 2019 și 2020: Matera din Italia, Plovdiv din Bulgaria, Galway din Irlanda și Rijeka din Croația.

Scriu cu mult drag despre o carte ce mi-a rămas moștenire de la fratele meu Ioan, mai mare decât mine cu șase ani. Autor: N. Mazilu. Titlu: „Aplicarea no­țiu­nilor de fizică în agri­cultură”. Manual (auxiliar) pentru clasele a VI-a și a VII-a. Editura de Stat Didactică și Pedagogică 1958.

În urmă cu o săptămână pri­meam de la Chișinău, de la Filiala „Maramureș”, vestea că academicianul Nicolae Dabija și-a luat zborul spre înălțimi celeste. O moarte neașteptată, un tribut al tribunului plătit pe noul altar „COVID”, o pierdere greu de cuantificat acum, un gol uriaș pentru sufletul românesc în mare-lucrarea-lui!

Evoluțiile politice recente și mai ales schimbarea statutului prefectului, urmată de „ruleta” distribuirii, m-au determinat să fac câteva incursiuni diacro­nice, luând în studiu mai ales capitolul dregătoriilor din Țara Românească și Moldova, în secolele XIV – XIX, perioadă ce constituie referință pentru mo­dul în care pătura condu­cătoare exercita autoritatea la diferite niveluri, de la cel local și până la „domn”.

Viața noastră se compune din clepsidre mari și mici, care ne măsoară nu doar trecerea, ci și urmele rămase după ce Timpul își consumă, atât puterile lui Kronos, cât, mai ales, câștigurile lui Kayros. Iar, ajunși la vârste sapiențiale, privirea înapoi și cea către sine decelează elemente ale Sinelui, care vizează, prin săvârșiri repetate, chiar…

La sfârșitul intervențiilor lor din Senatul Roman, membrii acestui forum de autoritate obișnuiau să rostească expresia „Semper fidelis”, ca o formulă de mărturisire a credinței și atașamentului lor în „aranjamentul de lucru” al Republicii.