30 de ani de la moartea omului politic Corneliu Coposu (11 noiembrie 1995)
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Corneliu Coposu s-a născut în 20 mai 1914, la Bobota, în județul Sălaj. A fost: un politician român; liderul opoziției din România postcomunistă; membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) până la interzicerea acestuia în 1947, a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani; președinte al Organizației de tineret PNȚ din Cluj (1935-1937); secretar personal al lui Iuliu Maniu (1937-1940); secretar politic al lui Iuliu Maniu (1940); președinte al filialei PNȚ Sălaj (1945); secretar general adjunct al PNȚ(1945); delegat al PNȚ la reuniunea autorității românești din Transilvania de Nord (1945); secretar al delegației permanente, forul conducător al partidului (1946); reales președinte PNȚ-CD la primul Congres al partidului (27 septembrie 1991); președinte al Convenției Democrate Române (1991-1993); senator de București (aprilie 1992); membru în Consiliul Uniunii Europene Creștin-Democrate și în Internaționala Creștin-Democrată, ofițer al Legiunii de Onoare în grad de ofițer, cea mai înaltă decorație a Republicii Franceze (1995).
A fost colaborator la publicațiile: „România Nouă”, „Meseșul”(Zalău), „Unirea” (Blaj) și „Ardealul”, etc. A scris articole în gazetele: „Zorile”, „Dacia”, „Șantier”, „Curentul”, „Cuvântul liber”, „Dreptatea”și altele.
„Modestia lui era fermă, cuvântul lui angajant. Era un domn înalt, un om de idei, cuvintele lui aveau prozodie, adevărate cantilene, un veritabil aristocrat al spiritului”. A decedat în 11 noiembrie 1995, la București.
Sursa: „Confesiuni: dialoguri cu Doina Alexandru ”, Corneliu Coposu, București, Ed. Vremea, 2014 și „163 de vorbe memorabile”, Corneliu Coposu, București, Ed. Vremea, 2014, pag. 12.
