De la simbolism la avangardă: Ion Vinea, un creator al formulelor poetice moderne
130 de ani de la nașterea poetului și prozatorului Ion Vinea
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Ion Vinea (1895-1964) a făcut parte din lumea occidentală spre care a încercat mereu să orienteze, nu fără eforturi și exasperare, civilizația și arta din România. În a doua jumătate a anilor ’20 și în deceniul următor, a călătorit mult în Occident și în special la Paris, unde a frecventat prieteni români precum Tristan Tzara și Constantin Brâncuși și a legat prietenii literare. Pe atunci, Vinea ar fi putut subscrie, probabil, la afirmația lui Constantin Brâncuși: „În artă nu există străini”. A ajuns însă, să trăiască, după al Doilea Război Mondial, într-o lume totalitară, în care se considera că în artă nu există decât străini și, mai rău, dușmani ideologici. Internaționalei artistice pe care o vedea realizată și despre care scria entuziast în 1922 i-a luat locul o așa-zisă internațională politică, în fapt, un lagăr, în care literatura era supusă prescripțiilor propagandistice.
„A fost un om liber care iubea totodată și libertatea celorlalți.” (Eugène Ionesco, „Jurnal în fărâme”)
Sursa: „Ion Vinea, un scriitor între lumi și istorii”, Sanda Cordoș, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, coperta IV.
