„Carol I al României, o personalitate providenţială, un suveran român strâns legat de ţara sa”
– 110 ani de la moartea regelui Carol I al României (10 octombrie 1914) –
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a născut în 20 aprilie 1839, la Sigmaringen, Baden-Württemberg, Germania. A fost domnitorul, apoi regele României, a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza în urma unei lovituri de stat.
„În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Munții Carpați Castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării”.
S-a implicat în consolidarea și în promovarea culturii și educației. A vizitat expoziții de pictură în Occident, a finanțat Fundaţia Universitară „Carol I”, a scris și a publicat propriile memorii, alături de scriitoarea germană Mite Kremnitz. A murit în 10 octombrie 1914, la Sinaia, judeţul Prahova, România.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Rom%C3%A2niei
