Joi seara, în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc lansarea cărții „Țesând povești. Istorii de viață în camera bună maramureșeană”, a cercetătoarei Anamaria Iuga, volum apărut de curând la Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Demersul autoarei e admirabil din multiple perspective: aceea a complexității cercetării, a terenului făcut acolo la firul ierbii în dialoguri profunde cu oamenii din satele Maramureșului Voievodal, precum și din perspectiva scriiturii sensibile, elegante, pline de emoție. Să nu uităm că autoarea are o nobilă descendență literară, fiind fiica poetului Dumitru Iuga și a etnologului Georgeta Iuga. E o carte vie, cu poveste și cu emoție, cu oameni bucuroși de oaspeți, care-și pun sufletul în palmă, deschizând ușa camerei bune din casa lor tradițională și, prin aceasta, relevă o bine-cunoscută nuanță a psihologiei maramureșeanului autentic.
Autoarea recunoaște că, prin această cercetare, se caută, că, prin studiul covoarelor, parcurge o Golgotă a cunoașterii de sine. Ce poate fi mai frumos și mai fericitor pentru fetița, născută într-o familie de intelectuali de fibră aici în Maramureș, care a devenit cercetător la Muzeul Național al Țăranului Român și a dus cu ea la București o parte din obiectele tradiționale, vechi de acasă? Și care, după finalizarea studiilor doctorale, a scris o carte despre covoarele Maramureșului. „Mi-e dor de moroșencele harnice pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor. O parte dintre aceste femei nu am cum să le întâlnesc… S-au dus, poate cu un covor sub braț să-și întâlnească strămoșii.” – spune ea. E multă candoare, e poezie și o relevare discretă a filosofiei țăranului maramureșean în demersul atât riguros din perspectivă științifică al autoarei.
E vorba despre rădăcini și despre firele văzute și nevăzute care construiesc un neam, o lume. Un fir roșu străbate această carte: sufletul țăranului, al omului simplu, care nu face lucruri fără sens. Totul are o rânduială, o semnificație, o matematică spirituală, o ancorare în credință și o înveșmântare într-o inconștientă, dar atât de puternică demnitate.
Despre autoare și despre cartea sa au vorbit dr. Monica Mare – managerul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Maramureș și dr. Dana Buzura-Gagniuc – managerul Revistei de Cultură „Nord Literar”, în atmosfera unei seri încărcate de emoție.
Lansarea este parte a Conferinței Anuale „Patrimoniul și Comunitate” organizat de Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, un eveniment devenit brand, care aduce laolaltă oameni din țară și din străinătate preocupați de tezaurizarea și de promovare valorilor culturii tradiționale românești.
Credit foto: Proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș, Ioan Denuț, Dorina Vlad
Sursă: Nord Literar – Facebook.
Conferința anuală cu participare internațională PATRIMONIUL ȘI COMUNITATEA, Baia Mare 2025
În perioada 5-7 noiembrie 2025, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, în parteneriat cu Asociația Prietenii Muzeului de Etnografie Baia Mare, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitare Nord din Baia Mare și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, a organizat la Baia Mare cea de-a IX-a ediție a Conferinței Anuale cu Participare Internațională „Patrimoniul și Comunitatea”.
Evenimentul a reunit în inima Maramureșului zeci de specialiști din țară și din străinătate, oaspeți de seamă, care au evidențiat prin lucrările susținute bogăția patrimoniului cultural material și imaterial, dar și importanța conservării, valorificării și promovării acestuia.
În deschiderea conferinței, desfășurată în acest an pe patru paneluri, au luat cuvântul: prof. dr. Monica Mare, manager al Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Satmărului, dr. Aura Pintea, Directorul Direcției Județene de Cultură Maramureș, conf. univ. dr. Anamaria Fălăuș, Decanul Facultății de Litere Baia Mare, dl. Darius Pop, vicepreședinte al Consiliului Județean Maramureș și dr. Teodor Ardelean, Directorul Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.
După susținerea lucrărilor pe paneluri, doamna Diana Ghiorghieș, doamna Emoke Fazekas și domnul Pancza Janos, reprezentanți ai Qulto Romania au prezentat celor prezenți soluții software pentru colecții muzeale: de la metadate la sisteme expoziționale inovatoare.
De la ora 18:00, iubitorii de carte și de frumos au umplut sala de conferințe a Bibliotecii Județene Petre Dulfu din Baia Mare pentru a-i fi alături autoarei Anamaria Iuga, etnolog – Muzeul Național al Țăranului Român, la lansarea cărții Țesând povești. Istorii de viață în camera bună maramureșeană. Doamna prof. dr. Monica Mare, manager al Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, împreună cu dr. Dana Gagniuc, managerul Revistei „Nord Cultural”, au scos în evidență modalitatea prin care autoarea a prezentat, în stilul caracteristic, universul fascinant al satelor maramureșene.
Vineri, 7 noiembrie, începând cu ora 10:00, a avut loc prezentarea rezultatelor proiectului Fain în sat – proiect prin care am reușit să punem la dispoziția vizitatorilor modalități moderne și interactive de a descoperi patrimoniul muzeului nostru: aplicație pentru telefonul mobil, ochelari VR și ghiduri audio.
Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați fost alături, mulțumim colegilor și specialiștilor din muzeele din țară și din străinătate, precum și reprezentaților instituțiilor de profil, care susțin valorile culturale românești. De asemenea, mulțumim Bibliotecii Județene Petre Dulfu din Baia Mare pentru găzduirea acestui eveniment, Facultății de Litere Baia Mare, Domeniul Studii Culturale, dar și Consiliului Județean Maramureș pentru sprijinirea activităților culturale și dorința de a dezvolta sectorul muzeal prin atingerea tendințelor actuale, moderne și de maxim impact.
Vă mulțumim tuturor și vă suntem recunoscători că ne-ați fost alături!
Sursă: Muzeul Satului Baia Mare – Facebook.
Când am primit cartea „Țesând povești. Istorii din camera bună maramureșeană”, scrisă de minunata cercetătoare Anamaria Iuga, eram la redacție, pregăteam niște materiale pentru a fi trimise la „Memoria Ethnologica” și mă luptam cu împărțirea sărăciei financiare, că tocmai primiserăm trei lei la revistă și nu știam ce să peticim mai degrabă. Am uitat de toate, pentru că așa mă scufund eu în cărțile care-mi plac. Și cum să nu-mi placă, pentru că mă vedeam în ea ca-ntr-o oglindă? Cu toată copilăria și cu tot parfumul satului meu. Sunt uluitoare cărțile în care te poți privi, cu care simți din prima clipă o formă de complicitate, pentru că poți să spui „Et in Arcadia ego”!
Recunosc, m-am speriat că n-o să apuc să citesc cartea de peste 200 de pagini într-o zi și că, Doamne, ce-o să vorbesc eu la lansare în fața atâtor specialiști în etnologie, etnografie, muzeologie, veniți din toată țara la acest splendid eveniment organizat de Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Doar că… un vulcan de amintiri mi-a dislocat în suflet. Și mi-am dat seama că aș putea vorbi oricât… Am sorbit-o cu drag și cu nostalgia unui om care e rural până-n măduva oaselor. Pentru că, Doamne, cu câtă mândrie îmi revendic descendența de pe Dâmburii Berinței, care pentru mine e metropolă, catedrală, Axis Mundi. Citind cartea, m-am întors la întrebarea pe care mi-o stârnesc adesea când mă pregătesc pentru o prezentare sau pentru o moderare: „Care e scopul unei cărți”? Fără discuții, scopul unei cărți este acela de a-și face cititorul captiv. E acela de a-l prinde, de a-l devora precum o plantă carnivoră își devorează fluturele care a venit, a atins, a îndrăznit. Și, după ce acel ritual al devorării se va fi terminat, de-acolo să iasă câștigați amândoi: și cartea și cititorul. Am simțit că am câștigat. Pentru că mi s-au clarificat multe din lucrurile pe care le știam doar ca profan într-ale acestor rânduieli legate de ruda din camera bună a Maramureșului Voievodal, de statut, de statusul social relevat în toată bogăția camerei cu rudă, de simbolistica țesăturilor. Nu știam spre exemplu că Dragomireștiul reperul fundamental în țeserea covoarelor Maramureșului. Și mi-am mângâiat sufletul cu poveștile de acolo, cu splendida filosofie a țăranului maramureșean.
Am lăcrimat citind poveștile atâtor femei care-au țesut, au lucrat, au rânduit, au respectat, au iubit, au râs și-au plâns construindu-și ruda din camera bună, locul unde se poate citi hărnicia femeii maramureșene, unde poți dezlega simbolistica țesăturilor, unde poți vedea sufletul, viața, filosofia, demnitatea țăranului maramureșean.
N-ai cum să nu te topești de drag! Pentru că n-ai cum să fii altfel, decât așa cum ai primit de-acasă.
Credit foto: Proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș, Ioan Denuț, Dorina Vlad
Sursă: Dana Gagniuc Buzura – Facebook
