Catalog alfabetic pe titluri
Catalog cronologic pe titluri
Catalog geografic pe titluri
Index alfabetic de autori/editori
Index geografic
Istoria cărţii româneşti – cronologie
Listă de termeni şi nume proprii

 

 

IOANA DRAGOTĂ
bibliotecar,

Declaraţie de intenţie
Lucrări publicate

 

 

© Ioana Dragotă
web design Firuta Somcutean

ColecŢie de termeni Şi nume proprii

Acatist

1.) Imn de mulţumire şi slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Mântuitorului şi a fecioarei Maria sau a unor sfinţi. 2). Listă de nume dată preotului pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea; pomelnic.

Acatistier

Carte bisericească în care sunt cuprinse unele acatiste, reprezentând imnuri de laudă şi de preamărire a diferiţilor sfinţi, având ca model acatistul Sfintei Fecioare (sau al Bunei Vestiri).

Alfabet chirilic

vechi alfabet slav, întocmit de Chiril în sec. 9, întrebuinţat şi la noi până după jumătatea sec 19. La început alfabetul chirilic al românilor avea 45 de semne. În 1787, Ienăchiţă Văcărescu, prin gramatica Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor şi orânduielilor gramaticii româneşti, reduce alfabetul chirilic la 33 de semne , pentru ca în 1828, Ion Heliade Rădulescu să-l reducă în Gramatica sa, la 28 de semne. Între anii 1850-1858, Eforia şcoalelor naţionale a elaborat reguli de înlocuire a acestui alfabet cu cel latin. În 1862 domnitorul Al. I. Cuza a dat decretul de folosire a alfabetului latin în scrierea limbii române.

Alfabet de tranziţie

alfabet de trecere treptată de la alfabetul chirilic la cel latin, folosit de aproape toţi scriitorii noştri clasici, în primele ediţii ale operelor lor.

Antim Ivireanul

(c. 1660-1716, născut la Iviria, Georgia) cărturar român, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716). A înfiinţat tipografii la Snagov (1694) şi Râmnic (1705). Ctitorul ansamblului monastic Antim (1716) din Bucureşti. A tradus, în special din greceşte, numeroase scrieri de cult şi didactico-morale. Op. Pr.: Didahiile, culegere manuscrisă cuprinzând 35 de predici. A fost şi un talentat caligraf, gravor şi miniaturist. A ilustrat o evanghelie greco-română (1693) şi o alta românească (1697), a sculptat uşa de intrare a Mănăstirii Antim şi a executat portretul lui Constantin Brâncoveanu.

Apostol

1). Nume dat fiecăruia dintre cei 12 discipoli ai lui Hristos, însărcinaţi să predice evanghelia: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Filip, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda al lui Iacob (Tadeul), Simon Zelotul şi Iuda Iscariotul, înlocuit după moarte cu Matia. Misionar creştin da la începutul creştinismului. (fig.) Adept şi propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc. 2). Carte de ritual creştin, care cuprinde texte din Faptele apostolilor şi din epistolele Noului Testament citite la liturghie, precum şi alte slujbe religioase.

Bale

Basel

Basilea

Basel

Basilea Rauracom

Basel

Batthyaneum

Bibliotecă din Alba Iulia, fondată în 1798 de episcopul Batthyány Ignác, în care sunt păstrate 568 de incunabule, multe manuscrise medievale datând din sec. 9-18, printre care vestitul Codex aureus.

Begner, Hanăş

v. Benkner, Ioan

Benkner, Ioan

Alături de Ioan Fuchs, sprijină înfiinţarea primei "mori de hârtie" la Braşov, în 1545, făcută de meşteri germani şi polonezi.

Breviarum Transilvanicum

Unul dintre cele mai vechi manuscrise în limba latină din Transilvania cunoscute până în prezent, datat 1641, realizat cu o scriere ornată "Per manus Nicolai scriptoris de Transilvania de oppido Thorda" (De mâna lui Nicolae copist din Transilvania din cetatea Turda).

Cassovia

Kosice

Catavasier

Carte bisericească de cult, care cuprinde imnurile din rânduiala slujbelor de duminică (cântările Învierii) pentru toate cele opt glasuri, la care s-au adăugat şi alte cântări; octoihul mic; irmologhion.

Catehism

1). Expunere a principiilor religiei creştine sub formă de întrebări şi răspunsuri; catihis. Carte care cuprinde această expunere. 2). Fig. Lucrare în care se expune riguros esenţa unei concepţii, a unei doctrine.

Cazanie

1). Predică, omilie. Tâlc al evangheliei; istorisire a vieţii sfântului din ziua respectivă. 2). Carte bisericească cuprinzând predici sau omilii pentru duminici şi sărbători, în care se comentează textele evanghelice.

Ceaslov

Carte bisericească de ritual, care cuprinde rugăciunile din rânduiala slujbelor zilnice (ceasurile, vecernia, pavecerniţa, mezonoptica şi utrenia), diferite rugăciuni zilnice, troparele Învierii şi condace la diferite sărbători, troparele zilelor de peste spătămână, acatiste şi paraclise; orologiu; orologhion; ceasoslov.

Ceasoslov

v. Ceaslov

Chiriacodromion

Colecţie de cuvântări bisericeşti pentru toate duminicile.

Chiril

(c. 827-869), cărturar slav, originar din Salonic. Împreună cu fratele său Metodiu, a participat, începând din 862-863, la răspândirea creştinismului în Moravia. A tradus din limba greacă în limba slavonă numeroase cărţi bisericeşti. Este considerat creatorul alfabetului chirilic.

Codex

1.) Cea mai veche formă de carte, în Roma şi Grecia antică, compusă din tăbliţe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai târziu, tăbliţele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament. 2). Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conţinut religios şi profan. 3). Denumire dată unor coduri de legi din Evul Mediu; codice. 4). Nume dat unor culegeri de documente din Evul Mediu.

Codex argentus

manuscris din sec. 6, care cuprinde traducerea Evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila în sec. 4. Literele sunt scrise cu argint pe pergament purpuriu.

Codex aureus

Tip de manuscris de mare valoare din sec. 8-9, ale cărui litere sunt scrise cu aur, iar miniaturile sunt desenat pe fond de aur. Un codex aureus din sec. 9 (fragment din Evanghelii) se găseşte la Biblioteca Batthyáneum din Alba Iulia.

Colonia Munatiana

Basel

Cossovia

Kosice

Dealu, mănăstire

mănăstire de maici, situată la 4 km de Târgovişte, în satul Viforâta, com. Aninoasa. Întemeiată (probabil) în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, este menţionată documentar la 17 nov. 1431, într-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Mănăstirii Dealu , cu hramul Sf. Nicolae, a fost construită în 1499-1501, din iniţiativa domnului Radu cel Mare şi terminată de fratele său, Vlad cel Tânăr, în 1510-1512. În sec. 16, aici a fost instalată o tiparniţă, de sub teascurile căreia au ieşit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi Evangheliarul (1512).

Dogmatică

Disciplină teologică cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase

Evanghelie

1). "Vestea cea bună" sau revelaţia lui Dumnezeu în persoana  şi în lucrarea lui Iisus Hristos, precum şi în mesajul sau conţinutul acestei descoperiri cuprins  în predica şi în învăţătura Sa. (La începutul creştinismului) Tradiţia orală a predicii lui Iisus Hristos. 2). Parte a Noului Testament (cele patru evanghelii) care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Iisus Hristos. 

Evangheliar

Carte bisericească de cult, care cuprinde părţile (pericopele) din Evanghelie scrise de cei patru evanghelişti, aşa cum se folosesc ele la serviciul divin în tot cursul anului bisericesc; tetraevanghel; sfânta evanghelie.

Evhologion

v. Evhologhiu.

Evhologhiu

Carte bisericească de cult, care cuprinde rânduiala Sfintelor Taine şi a ierurgiilor, precum şi diferite molitve (rugăciuni) pentru anumite momente şi cereri din viaţa credincioşilor; molitfelnic; trebnic. Imn de bucurie, de veselie şi de preamărire a Învierii Domnului, cuprins în această carte.

Feleac

Mănăstire în Transilvania în care s-a desfăşurat activitate caligrafică şi miniaturistică. Aici s-a scris în 1481 un Liturghier slavon.

Fuchs, Ioan

Alături de Ioan Benkner, sprijină înfiinţarea primei "mori de hârtie" la Braşov, în 1545, făcută de meşteri germani şi polonezi.

Gutenberg, Johann

(pe numele adevărat Johannes Gensfleisch, c.1400-1468), tipograf german. A inventat, în Europa, tiparul cu litere mobile (c.1440). A editat, în limba latină, în condiţii tehnice remarcabile, Biblia (1450-1455).

Incunabul

Denumire dată primelor tipărituri europene, până în anul 1500, la care s-a aplicat tehnica de tipărire mecanică a cărţilor, prin utilizarea caracterelor mobile (inventată de Guttenberg la 1440).

Ioan Damaschin

(m. 749), sfânt cuvios, erudit al ortodoxiei. S-a remarcat ca polemist, orator şi imnolog. A compus canoane, tropare şi imnuri religioase şi este primul care a scris irmoase. Opera sa principală este Dogmatica, sinteză a gândirii dogmatice patristice, iar ca imnograf Octoihul. Este sărbătorit la 4 decembrie.

Ioan Sârbul

Caligraf şi miniaturist care în perioada 1580-1583 scrie la Craiova trei Evanghelii cu ornamente colorate. Două dintre acestea se păstrează în ţară.

Irmologhion

Carte bisericească de psaltichie care conţine irmoase, tipărită în ara Românescă sub acest titlu pentru bisericile din Transilvania şi Banat; catavasier; octoihul mic.

Irmologhiu

v. Irmologhion

Liturghiar

v. Liturghier

Liturghier

Carte bisericească care cuprinde rânduiala slujbelor la vecernie, utrenie şi la cele trei liturghii ortodoxe, precum şi rânduiala împărtăşirii şi a formulelor şi otpusturilor de peste an, rugăciuni pentru diferite trebuinţe din viaţa omului şi sinaxarul.

Menolog

1). Prezentare în scris a vieţii sfinţilor pe luni conform calendarului Bisericii ortodoxe, care începe la 1 septembrie; sinaxar; minologhion. 2). Temă iconografică localizată în pronaos, fiecărei zile corespunzându-i o imagine a sfântului (sau sfinţilor) patron(i) respectiv(i), fie în picioare, fie în timpul martiriului.

Metodiu

(820-885), cărturar slav originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic şi a răspândit creştinismul (din 863) în Moravia şi, după moartea lui Chiril în Panonia; a început să traducă Biblia în limba slavă. Episcop de Sirmium. Canonizat. Prăznuit la 14 iun.

Minei

Carte bisericească ortodoxă pe luni, care cuprinde slujbele sfinţilor şi ale sărbătorilor din toate zilele celor 12 luni ale anului (în 12 volume)

Miscelaneu

1). Volum, publicaţie, rubrică în unele periodice care cuprinde articole variate ale unuia sau mai multor autori. 2). Manuscris miscelaneu – manuscris vechi cu conţinut variat.

Minologhion

1). Carte bisericească ortodoxă, care cuprinde numele şi vieţile sfinţilor pe zile şi pe luni. 2). Menolog.

Molitfelnic

v. Molitvelnic

Molitvelnic

Carte bisericească de slujbă pentru preot, cuprinzând rânduiala Sfintelor Taine şi a ierurgiilor bisericeşti, precum şi rugăciuni şi slujbe pentru diferite momente, obiecte şi trebuinţe din viaţa creştinului şi a bisericii; evhologhiu; trebnic.

Nicodim, monah

Monah la Tismana (sec. al XV-lea). A învăţat la Athos arta caligrafiei şi miniaturii de unde aduce şi regulile monastice atonite care cereau călugărilor să desfăşoare o activitate manuală de copiere a textelor vechi. El scrie la Tismana, între anii 1404-1405 o Evanghelie în limba slavonă.

Nicolae de Turda

copist transilvănean din cetatea Turda, realizatorul unuia dintre cele mai vechi manuscrise în limba latină din Transilvania cunoscute până în prezent, numit Breviarum Transilvanicum  (1461). Manuscrisul este realizat cu o scriere ornată "Per manus Nicolai scriptoris de Transilvania de oppido Thorda" (De mâna lui Nicolae copist din Transilvania din cetatea Turda).

Octoih

Carte bisericească în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii, cântate succesiv pe cele opt glasuri (ehuri); fiecare dintre cântările cuprinse în această carte.

Ohtoih

v. Octoih

Pascalie

1). Calendar special cu care se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a sărbătorilor religioase fără dată fixă dar legate de data Paştilor. 2). (Pop.) Carte astrologică cu care se credea că se poate ghici viitorul cuiva; zodiac.

Păscălie

v. Pascalie

Penticostar

Carte bisericească cuprinzând rânduielile slujbelor dintre Paşti şi prima duminică după Rusalii; penticostarion

Penticostarion

v. Penticostar

Pravilă

1). Normă, îndatorire etc. prescrisă de biserică, decurgând din preceptele morale şi canonice pe care aceasta le preconizează; p. ext. carte în care sunt cuprinse aceste norme, îndatoriri etc.; (înv.) Pedeapsă (constând mai ales din rugăciuni) dată celor care încălcau canoanele bisericeşti; canon. 2). (înv.) Rugăciune spusă de preoţi sau de călugări potrivit tipicului bisericesc (mai ales la vecernie şi la utrenie). 3). Lege naturală, menire a firii; normă, regulă, tipic; spec. regulă, normă de conduită, de comportare; deprindere, obicei, tradiţie, datină; lege a pământului.

Prislop

Mănăstire în transilvania în care s-a desfăşurat activitate caligarfică şi minituristică. Aici s-a scris în 1488 un Tetraevanghel.

Prodrom

denumirea de origine greacă dată Sf. Ioan Botezătorul, al cărei echivalentîn limba română este "Precursorul" sau "Înainte-mergătorul".

Scriptorium

Atelier special, în care se relizau manuscrise, dotat cu pene de scris, vase pentru culori, rezerve de pergament şi hârtie, mese şi planşete oblice de scris, linii, compase, modele de ilustraţii, materiale pentru legatul manuscriselor etc.

Sinaxar

1). Prezentare pe scurt a sfântului sau sfinţilor sărbătoriţi într-o zi, inserată în slujba utreniei după peasna a şasea în Minei sau Triod. 2). Carte bisericească cu vieţile sfinţilor expuse pe scurt. 3). Calendar creştin cu numele sfinţilor pe zile. v. şi menolog.

Strastnic

Carte care cuprinde rânduielile slujbelor din săptămâna patimilor

Teleki Bolyai

Bibliotecă din Târgu Mureş formată iniţial din reunirea colecţiilor Bibliotecii Telekiana fondată în 1802 de Contele Sámuel Teleki de Szék (Gernyeszeg, 1739-Vienna 1822) şi a Bibliotecii Bolyai a Colegiului Protestant din Târgu Mureş (fondat în 1557). Cele două colecţii reunite au primit numele de Teleki-Bolyai în 1962. In prezent deţine peste 200.000 de volume dintre care 52 incunabule.

Tetraevanghel

Carte care cuprinde cele patru evanghelii; evangheliar; sfânta evanghelie.

Tismana

 Mănăstire în munţii Gorjului, importantă şcoală caligrafică şi miniaturistică. Aici, între anii 1404-1405 monahul Nicodim a scris o Evanghelie în limba slavonă.

Trebnic

1). Altar, jertfelnic. 2). Carte de ritual al bisericii ortodoxe, care conţine rânduiala Sfintelor Taine şi a diferitelor slujbe religioase; evhologhiu; molitvelnic.

Triod

1). Carte bisericească rituală, care cuprinde cântările şi rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paşti. 2). Perioadă de timp cuprinzând cele zece săptămâni dinainte de Paşti în care se citesc aceste rugăciuni

Vindobona

Viena

Textele şi definiţiile au fost luate din:

  • Pagini din istoria cărţii româneşti de Dan Simonescu şi Gheorghe Buluţă. Bucureşti Editura Ion Creangă, 1981
  • Dicţionar religios de Ion M. Stoian. Bucureşti. Garamond, 1994
  • Dicţionar enciclopedic. Bucureşti. Editura Enciclopedică, 1993-
  • Dicţionar enciclopedic. Bucureşti. Editura Politică, 1962-1966
  • Indice al numirilor latine de localităţi şi corespondentul de astăzi întocmit de Sidonia Farcaş. Cluj-Napoca, 1977
  • Instrucţiuni de completare a fişei analitice de evidenţă pentru bunuri culturale mobile – carte şi manuscris. Redactori coordonatori Mariana Iova şi Rodica Bănăţeanu. Bucureşti, 1985
sus